Challenging Disregard: The Case of the Telecommunication Center in Skopje

Ana Ivanovska Deskova
PhD, Assistant Professor, Faculty of Architecture, University “Ss. Cyril and Methodius”, Skopje, Republic of North Macedonia
Vladimir Deskov
PhD candidate, Teaching Assistant, School of Architecture and Design, University American College Skopje, Republic of North Macedonia
Jovan Ivanovski
PhD, Associate Professor, Faculty of Architecture, University “Ss. Cyril and Methodius”, Skopje, Republic of North Macedonia

Keywords: modernist heritage; endangered heritage; preservation; renewal; Brutalism

Abstract:

In 1963, Skopje suffered a catastrophic earthquake that left the city reduced to rubble. The post-earthquake renewal led by the UN propelled unprecedented international solidarity. Previously unknown, this peripheral city became a field of global cooperation and a laboratory for testing the latest urban and architectural paradigms. The process that, at its highest intensity, lasted less than 20 years resulted in the most powerful segment of Skopje’s recent architectural history.

During the past decades, Skopje underwent another transformation. The changes in the political, economic and cultural context led towards a generalized neglect of the recent architectural heritage, on the one hand, and on the other hand, towards a process of dramatic spatial remodeling.

By focusing on the example of the iconic Telecommunication Center designed by architect Janko Konstantinov, this paper intends to show how architectural preservation can sometimes assume the form of individual activism. Harboring an obsolete program and suffering systematical neglect, the Telecommunication Center can definitely be ascribed to the category of endangered heritage. This begs the question of how one can act when the social and aesthetic values of heritage are under attack; when the institutions are not only ignorant, but are at times in favor of this violent erasure of personal and collective history? How to demonstrate that a building is significant enough to be considered heritage? In a context that is strongly politically and ideologically driven, through a process of “experimental preservation,” the authors of this paper used the Telecommunication Center as a trigger for the larger revaluation process of modernist heritage.

Published in sITA volume 7 (2019), pp. 205-219.
Download full article: 12_Deskova_Deskov_Ivanovski.pdf
* * *

Romanian translation:
Contestând nepăsarea. Cazul Centrului de Telecomunicaţii din Skopje

În anul 1963, Skopje a suferit un cutremur catastrofal care a distrus oraşul. Operaţiunile de refacere ulterioare, conduse de ONU, au antrenat o solidaritate internaţională fără precedent. Anterior necunoscut şi periferic, Skopje a devenit un teren al cooperării globale şi un laborator de testare a paradigmelor urbane şi arhitecturale contemporane. În urma acestui proces, care în faza sa cea mai intensă a durat mai puţin de 20 de ani, a rezultat cel mai puternic segment din istoria arhitecturală recentă a oraşului Skopje.

Centrul de Telecomunicaţii, proiectat de arhitectul Janko Konstantinov şi construit în timpul refacerilor de după cutremur, este, fără îndoială, unul dintre cele mai importante ansambluri arhitecturale şi urbane din Skopje şi, în acelaşi timp, cea mai relevantă realizare profesională a autorului. Procesul de proiectare a început acum o jumătate de secol, în 1968, şi a durat mai mult de două decenii. Spre deosebire de alte construcţii importante din cadrul operaţiunilor de refacere, la care procesul de proiectare a fost unul relativ liniar, iar durata de construire scurtă, în cazul Centrului de Telecomunicaţii, atât proiectarea cât şi procesul de construire au fost supuse unor polemici constante, controverse şi conflicte. Centrul de Telecomunicaţii, aşa cum se prezintă el astăzi, este rezultatul unor lungi, intense şi aprinse discuţii profesionale, iar procesul construirii sale, vast şi complex, a rămas în cele din urmă nefinalizat, cu o serie de revizuiri şi modificări ale conceptului iniţial.

Ansamblului i s-a atribuit un amplasament de excepţie, în centrul oraşului, pe malul drept al râului Vardar, la intersecţia a două bulevarde aglomerate, cu faţa către cetatea medievală. Cu o expresie asumat raţională şi simplificată, propunerea de proiect acceptată a fost împărţită în trei unităţi clar diferenţiate, plasate pe o platformă unificatoare: centrul de telecomunicaţii PTT (un corp orizontal cu un turn ca dominantă verticală), rotonda sculpturală şi clădirea administrativă (un cub plutitor). Construcţia turnului şi a dalei PTT a introdus o nouă siluetă pe malul Vardarului, ce a devenit în anii următori unul dintre noile simboluri arhitectonice ale oraşului, statut consolidat odată cu construcţia rotondei de la sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1980. Prin puternica sa structură spaţială, Centrul de Telecomunicaţii a confirmat încă o dată afinitatea faţă de formele sculpturale din beton armat adoptate pentru refacerea oraşului Skopje. Utilizarea exclusivă a betonului aparent, disipând distincţia tradiţională dintre structură şi placare, a dus la o reducere ascetică a materialităţii şi culorilor. Autorul a compensat această reducere printr-o mulţime de elemente arhitecturale ce experimentează proprietăţile plastice ale materialului folosit în forma sa naturală şi îmbogăţesc expresia de ansamblu.

În ultimele decenii de transformare a oraşului, clădirile Centrului de Telecomunicaţii au avut o viaţă complicată: inevitabila îmbătrânire naturală a materialelor şi echipamentelor a fost dublată de perimarea funcţională şi însoţită de neînţelegerea valorii lui arhitecturale şi de răspândirea unei mentalităţi împotriva arhitecturii postbelice în general. Schimbările socio-politice şi culturale au dus la neglijarea generală a patrimoniului recent, precum şi la un proces dramatic de remodelare spaţială.

Prin exemplul ansamblului arhitectural iconic al Centrului de Telecomunicaţii, acest articol intenţionează să arate cum o chestiune ce tine în mod evident de domeniul profesional al conservării arhitecturale ar putea deveni un act de activism individual. Cu un program învechit şi neglijat în mod sistematic, Centrul de Telecomunicaţii face parte din categoria patrimoniului în pericol. Această situaţie chestionează modul în care se poate acţiona atunci când valorile sociale şi estetice ale patrimoniului sunt puse în primejdie; când instituţiile nu sunt doar ignorante, dar uneori sunt chiar favorabile acestui tip de ştergere violentă a istoriei personale şi colective. Cum se poate demonstra că o clădire este suficient de semnificativă pentru a fi considerată de patrimoniu? Într-un context puternic politizat şi influenţat ideologic, printr-un proces de „conservare experimentală”, autorii acestei lucrări au utilizat Centrul de Telecomunicaţii drept mobil pentru o mai bună înţelegere şi evaluare a patrimoniului modernist.

Iniţiativa a început cu o cercetare minuţioasă a tuturor informaţiilor disponibile. Am considerat că este foarte important să construim o bază documentară substanţială şi apoi să insistăm asupra valorii şi a viitorului ansamblului. Procesul de cercetare a căpătat un ritm mai intens odată cu descoperirea unor fragmente inedite şi extrem de bine păstrate din arhiva personală a autorului. Faza extinsă de cercetare a avut ca rezultat o prezentare publică - expoziţia „Biografia unei lucrări arhitecturale: Centrul de Telecomunicaţii - Skopje”, desfăşurată la Skopie în noiembrie 2016. Urmată de o publicaţie, ilustrată pe larg cu materiale din arhiva abundentă a lui Konstantinov, această iniţiativă a avut ca scop declanşarea unei dezbateri mai largi despre viitorul complexului. Cu o convingere puternică că o vizibilitate publică mai mare ar putea duce la o mai bună acceptare şi apreciere profesională şi publică, secţiuni ale materialului cercetat au fost expuse în continuare sub forma mai multor expoziţii tematice, atât la nivel local, cât şi internaţional.

Dezbaterea intelectuală despre viitorul ansamblului a continuat în cadrul unui curs la Facultatea de Arhitectură, de această dată axat direct pe reutilizarea adaptată (adaptive reuse) a structurii la diferite funcţii şi potenţiali utilizatori. Folosind pedagogia ca instrument tare de diseminare a ideilor, obiectivul de bază al acestui proces de cercetare prin proiectare a fost testarea unei varietăţi de strategii arhitecturale, de la pragmatic şi fezabil la extrem de radical şi utopic, fiecare scenariu de proiectare fiind axat pe investigarea capacităţii de adaptare a clădirii.

Conservarea patrimoniului cultural nu este o problemă individuală; ea este adânc înrădăcinată în cadrul instituţiilor, iar eforturile individuale nu pot proteja clădirile. Dar, precum în acest caz, eforturile individuale pot conduce spre crearea unei baze documentare mai bune, spre o mai bună înţelegere şi creştere a gradului de conştientizare publică. Procesul recent de reevaluare a modernismului postbelic este în favoarea acestui grup de clădiri; punerea acestora în lumină ar putea fi crucială pentru redefinirea lor spaţială şi simbolică, protejarea împotriva devastării complete şi utilizarea în context contemporan.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 7/2019
Seasoned Modernism.
Prudent Perspectives on an Unwary Past
OAR LogoPublished with the support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)
Ministry of Culture LogoFinanced by the Ministry of Culture (MC)
Germany Coat of ArmsPrinted with the support of the Embassy of the Federal Republic of Germany, Bucharest, in celebration of the Bauhaus Centennial