The Interplay of Philosophy and Architectural Aesthetics in the Work of Karola and Ernst Bloch

Bettina Siegele
Dipl. Ing., Department for Architectural Theory, University of Innsbruck, Austria

Keywords: noch-nicht; childcare facilities; GDR; feminism

Abstract:

After World War II, East Germany realized numerous places in kindergartens and nurseries. For this purpose, special schemes and guidelines were developed by the architect Karola Bloch. The weekly care home for children Future of the Nation in Leipzig designed after her scheme and in cooperation with her, appears at the first glance probably a bit odd.

This building is clearly neither a “masterpiece,” nor part of the modernist canon. But at second glance, however, it has the potential to open up architectural discussions on several levels – including an aesthetic one. While some of her design choices can be linked to the Modern Movement, such as the principles of light and air in the building, others appear to be unusual.

Almost at the same time as the construction of the aforementioned building, Ernst Bloch, Karola Bloch’ husband, published his main work The Principle of Hope. In the third part of the text “Outlines of a Better World,” the philosopher not only dedicates a big part to architecture itself, but also exercises criticism on modernist architecture.

In connection with his philosophical examinations of architecture, the idiosyncrasies of Karola Bloch´s architecture become not only intelligible, they even open up new aesthetic principles – a new aesthetic of architecture for a new society, such as Ernst Bloch claimed for it in his philosophy.

Published in sITA volume 8 (2020), pp. 83-94.
Download full article: 05_Siegele.pdf
* * *

Romanian translation:
Interacţiunea filosofiei şi esteticii arhitecturale în opera Karolei şi a lui Ernst Bloch

După cel de-al Doilea Război Mondial, în Germania de Est au fost construite grădiniţe şi creşe pentru care arhitecta Karola Bloch a creat scheme conceptuale speciale. Casa de îngrijire săptămânală pentru copii „Viitorul Naţiunii” din Leipzig, proiectat după concepţia ei şi în cooperare cu ea, apare la prima vedere probabil puţin straniu. În mod clar, această clădire nu este o „capodoperă” şi nici parte a canonului modernist. Cu toate acestea, la a doua privire, are potenţialul de a deschide dezbateri despre arhitectură pe mai multe paliere, inclusiv unul estetic. În timp ce unele dintre alegerile sale de proiectare pot fi legate de Mişcarea Modernă, cum ar fi principiile luminii şi aerului din clădire, altele par a fi neobişnuite.

Aproape în acelaşi timp cu construcţia clădirii menţionate mai sus, Ernst Bloch, soţul Karolei Bloch, şi-a publicat lucrarea de căpătâi Principiul speranţei. În a treia parte a textului „Conturul unei lumi mai bune”, filozoful nu numai că dedică arhitecturii o mare parte în sine, ci şi exercită critici îndreptate asupra arhitecturii moderniste.

În legătură cu examinările sale filozofice ale arhitecturii, caracterul neobişnuit al proiectelor Karolei Bloch devine mai accesibil publicului, printre altele, prin propunerea unor noi principii estetice. O nouă estetică a arhitecturii pentru o nouă societate, precum pretindea Ernst Bloch în filozofia sa.

În primul rând, articolul prezintă câteva dintre datele biografice ale Karolei şi lui Ernst Bloch, scotând în evidenţă îndeosebi momentele importante ale traseului profesional al primeia. După studii la Viena, Berlin şi Zürich (unde s-au şi căsătorit), cuplul a trăit în Franţa, Austria şi Cehoslovacia, unde Karola Bloch a dobândit primele experienţe în domeniul arhitecturii, lucrând pentru Jacques Groak (Viena), Auguste Perret (Paris) şi ca arhitect independent în cooperare cu artista Bauhaus Friedl Dicker-Brandeis (Praga). Pe măsură ce situaţia devenea din ce în ce mai periculoasă pentru filozoful marxist Ernst Bloch şi evreica Karola Bloch, aceştia au decis să emigreze în Statele Unite în 1938. În timpul exilului de peste ocean, Karola a fost principalul susţinător al familiei, în timp ce Ernst Bloch lucra intens la „Principiul speranţei”. În anul 1949, cuplul a părăsit SUA şi s-a mutat în Germania de Est, cu motivaţia de a participa activ la construcţia noii societăţi la care speraseră dintotdeauna. Vieţile lor bogate au avut un impact de netăgăduit atât asupra gândirii, cât şi asupra lucrărilor celor doi.

Punctele centrale din filosofia lui Ernst Bloch sunt conceptul de utopie, un termen pe care a vrut să-l elibereze de conotaţiile sale negative, sau Noch-Nicht (Nu-Încă), un concept ce poate fi găsit în utopie, ceva care nu este încă inteligibil sau vizibil. Pentru a-şi descrie principiile, Bloch foloseşte exemple nu doar din artă, ci de asemenea din arhitectură, care-i serveşte pentru analiza condiţiilor sociale şi culturale denumite Not-Yet (care Nu au avut loc Încă), dar şi ca metafore pentru gândurile, teoriile şi observaţiile sale.

O altă contribuţie importantă pe care a oferit-o pentru discursul de artă şi arhitectură a fost „Dezbaterea expresionismului” pe care a avut-o în anii 1930 cu George Lukács. Entuziasmul lui Ernst Bloch a fost întotdeauna orientat înspre avangardă, atât în literatură, cât şi în artele vizuale, în timp ce Lukács era cunoscut ca „tatăl” realismului socialist. Această dezbatere a avut o mare influenţă asupra Karolei Bloch. Pe de o parte din cauza conotaţiei sale politice, fiindcă la urma urmei, ea a fost un mare susţinător şi, de asemenea, membru al partidului comunist, a cărui ideologie Lukács a propagat-o fidel; pe de altă parte, fiindcă tocmai pentru această înţelegere a artei de către partid se luptase de la început cel mai mult.

Chiar dacă Ernst Bloch lua partea arhitecturii moderniste în această dispută, atitudinea sa s-ar putea numi cel puţin ambivalentă, spre deosebire de poziţia Karolei Bloch. Această viziune diferită asupra arhitecturii moderne descrie, de asemenea, dezacordul pe care l-au avut în ceea ce priveşte ornamentul. În timp ce pentru Ernst Bloch, ornamentele erau pline de semnificaţii şi simboluri, pline de mistere pe care intenţiona să le facă vizibile, ele reprezentau pentru Karola Bloch înflorituri inutile.

Având în vedere indiciile pe care le avem astăzi privitoare la relaţia lor (în forma unor scrisori publicate etc.), toată această filozofie şi teorie a avut un impact semnificativ asupra Karolei Bloch ca arhitect. Acest lucru poate fi remarcat în lucrările ei pentru Deutsche Bauakademie din Germania de Est, unde concepea planuri tip pentru realizarea a numeroase grădiniţe şi creşe. Casa de îngrijire săptămânală a copiilor „Viitorul naţiunii” pentru fabrica de bumbac din Leipzig a fost clădirea emblematică a acestei întreprinderi. Sub supravegherea echipei Fugmann, un birou local de proiectare pentru clădiri industriale, în colaborare cu Karola Bloch în calitate de consultant, a fost construită o creşă pentru grădiniţa cu şaizeci de copii. Clădirea urma schema B1 / 60 a lui Bloch, care a propus atât designul exterior, cât şi interior. În special spaţiul interior, conceput conştient cu intenţia de a lua în considerare nevoile utilizatorilor săi reali – copiii, este o reacţie la critica lui Ernst Bloch adusă arhitecturii moderne: aceea că este rece, neînsufleţită, goală şi depersonalizată. Era ca şi când Karola Bloch ar fi încercat să creeze ceva opus acestei critici atât în design, cât şi în funcţiune. Totuşi, în ciuda funcţionalităţii adaptate nevoilor copiilor, aspectul general al „Viitorului naţiunii” pare oarecum nerafinat. Ar părea că arhitecta a încercat într-adevăr să construiască o arhitectură în conformitate cu principiile moderniste, dar fără să le urmeze. În acelaşi timp, părea că încearcă să se desprindă intenţionat de aceste principii, ca şi când ar fi adaptat aceeaşi atitudine ambiguă faţă de modernism ca soţul ei, Ernst Bloch.

Circumstanţele şi direcţiile cu care s-a confruntat Karola Bloch atunci când lucra la „Viitorul naţiunii” nu pot fi ignorate. La urma urmei, accentul a fost pus pe dezvoltarea schemelor conceptuale şi a planificării tipologiei. Cu toate acestea, contribuţia soţilor Bloch în profesiile lor nu trebuie subestimată. În mod incontestabil, lucrările acestora implicau semnificativ elemente, teorii, gânduri şi figuri ale celuilalt, care, în final, au jucat un rol important atât în înţelegerea esteticii arhitecturale în filosofia lui Ernst Bloch, precum şi în arhitectura Karolei Bloch.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 8/2020
Architectural Aesthetics.
An Old Matter Revisited
OAR LogoPublished with the support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)
Ministry of Culture LogoFinanced by the Ministry of Culture (MC)