Designing Under the Impact of the Land Issue – from Sitte to Bernoulli

Franziska Kramer
PhD candidate and lecturer, Faculty of Architecture, RWTH Aachen University, Germany

Keywords: speculation; urban plot; Camillo Sitte; Theodor Fischer; Hans Bernoulli; Siedlungsbau

Abstract:

A contemporary view on the current housing issue may not inspire enthusiasm with respect to aesthetic ideals. Land speculation still seems to have a visible impact all over Europe and creates monotonous spaces. As described by Camillo Sitte as early as 1889, the loss of motifs in architecture can be attributed to the impact of speculation processes. His publication of Der Städtebau nach seinen künstlerischen Grundsätzen paved the way not only for a turn in urban planning towards an aestheticization of spaces, but furthermore launched a new discourse on the influence of speculation and the matter of sensible parcellation.

The correlation between land speculation and architecture became, for almost half a century, an important while underestimated topic in the theoretical debate, pushed by architects and urban planners like Rudolf Eberstadt, Theodor Fischer or Hans Bernoulli.

Simultaneously, the Siedlungsbau in Germany during the 1920s aimed at creating better living conditions for the working class. This process has been a counter reaction to the contrasting living conditions in Berlin, i.e., to the so-called typology of the Mietskaserne. As a consequence, cooperative housing movements were founded as a potential solution to avoid speculation and architects have been confronted with the necessity to design affordable housing.

The idea of the article is to explore the different positions on the aesthetics of urban planning in the written and built work of selected protagonists of that time, in order to track the correlation between speculation phenomena, housing and design.    

Published in sITA volume 8 (2020), pp. 49-62.
Download full article: 03_Kramer.pdf
* * *

Romanian translation:
Proiectarea sub semnul problemei terenului – de la Sitte la Bernoulli

Originea cuvântului grecesc aísthesis nu este legată nici de gust, nici de stil, ci se referă la simţurile umane, o senzaţie explorată prin experienţe transmise de simţuri. Întoarcerea către o estetizare a planificării urbane a fost declanşată odată cu publicarea de către Camillo Sitte a Der Städtebau nach seinen künstlerischen Grundsätzen în 1889. Sitte propune imaginea unui oraş al percepţiilor, un oraş constituit din spaţii urbane conectate şi care celebrează pragurile dintre public şi privat. Mai mult, el introduce problematica topografiei şi a moştenirii culturale a terenului şi a lotului. Perspectiva sa include strategia unei arhitecturi care se bazează pe caracteristicile preexistente. Referinţele menţionate în carte şi, respectiv, în argumentarea sa, urmează o cronologie a relaţiei dintre spaţiile interioare şi exterioare, care în cazul său corespund tipologiilor de construire a spaţiului. Cartea poate fi văzută ca un pamflet împotriva parcelării necugetate şi dogmatice care duce la crearea unor spaţii dezagreabile.

Strategia contextualizării continuă cu prelegerile lui Theodor Fischer şi propunerile sale de proiectare urbană. Acesta susţinea că prin incluziunea şi recunoaşterea potenţialului parcelelor existente, extinderile oraşului ar putea fi organizate mai eficient şi ar putea oferi un aspect mai plăcut spaţiului urban. Având în vedere peisajul şi modele sale, Fischer cerea un oraş deschis spre dialog. În calitate de membru al Deutsche Gartenstadtgesellschaft, Asociaţia Germană a Oraşelor-Grădină, unde se dezbătea problema speculaţiilor, cu referire la modelul englez, Fischer era convins că, pentru a evita procesele de speculaţie, dimensionarea corectă şi forma lotului jucau un rol vital. Altfel spus, parcelarea greşită nu ar putea duce la ceva frumos.

Un alt arhitect influenţat de mişcarea oraşului-grădină şi de rezultatul arhitectural al acesteia – ulterior promovat de Raymond Unwin – a fost elveţianul Hans Bernoulli. Călătoriile lui în oraşele grădină englezeşti, precum şi convingerile sale politice l-au condus la concluzia că un oraş frumos poate apărea doar din terenul comun, un teren care trebuia să revină autorităţilor publice. În acest sens, Bernoulli a publicat numeroase articole, cărţi şi poezii.

Această triadă de poziţii relevă trei subiecte principale referitoare la construirea oraşului: problema spaţiilor, relaţia dintre peisaj şi oraş şi rolul parcelei pentru arhitectură.

Sprijinindu-se pe extrase din operele lor, articolul explorează poziţiile teoretice ale lui Camillo Sitte, Theodor Fischer şi Hans Bernoulli. Pe această bază, articolul arată în ce fel aceste poziţii şi-au găsit drumul în arhitectura de atunci, concentrându-se pe dezvoltarea locuinţelor din anii 1920. Trei studii de caz, şi anume proiectele Alte Heide al lui Theodor Fischer, Siedlung Britz al lui Bruno Taut şi Siedlung Im Vogelsang al lui Hans Bernoulli, reprezintă trei strategii de proiectare şi formulează idei distincte pentru o nouă estetică a locuinţelor.

Prin combinarea acestor două direcţii de gândire — una derivată din teorie şi cealaltă desprinsă în aparenţă din proiectul construit — articolul investighează relaţia dintre procesele de speculaţie, locuinţă şi condiţiile sale formale. Problema terenului este, prin urmare, înţeleasă ca testul cu turnesol pentru o nouă estetică în planificarea urbană şi a locuirii.

Schimbarea de paradigmă de la insula urbană la insula liniară este atribuită efectelor variate pe care le produce problematica terenului asupra proiectării. Studiile de caz reprezintă momente de-a lungul unui parcurs complex care nu a fost încă pe deplin cercetat. Transformarea noţiunilor teoretice asupra problematicii terenului aduce o întrebare care a revenit recent în atenţia publică: ce fel de arhitectură şi ce concept estetic sunt necesare?

De vreme ce intenţia volumului 8 al sITA este de a aborda problematica esteticii în discursul contemporan, articolul propune redescoperirea ideilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea-începutul secolului al XX-lea, dezvoltate de mai mulţi arhitecţi care au înţeles că rolul lor nu este doar de proiectanţi, ci de arhitecţi cu gândire socială care doreau să stabilească ceva mai bun şi mai frumos pentru locuitorii oraşului.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 8/2020
Architectural Aesthetics.
An Old Matter Revisited
OAR LogoPublished with the support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)
Ministry of Culture LogoFinanced by the Ministry of Culture (MC)