Perceptions Then and Now. The Aesthetic Features of Byzantine Architecture

Bilge Ar
PhD, Assistant Professor, Department of Architecture, Istanbul Technical University, Turkey

Keywords: Hagia Sophia; Byzantine church architecture; Early Byzantine architecture; architecture education

Abstract:

A recent project with architecture students provided rather surprising results in relation to their perception of Byzantine architecture. The students’ descriptions for Hagia Sophia were strikingly similar to those of the sixth century Byzantine spectators such as Procopius and Paul the Silentiary, with whom they were not familiar. Another 12th century description confirmed a similar appreciation of the building centuries later. Its constructive features, such as the size of the dome, and how it was supported, were found to be mind-boggling. Other elements such as the cornices and column capitals seemed as if they had no load bearing roles, because of their decorative features. The usage of light contributed to these perceptions. Such oddities in design, that contradict the nature of the material, were also encountered in later centuries such as the knotted column, popular in the 11th and 12th centuries.

Another issue is the three-dimensional character of the Byzantine building, which provided various viewpoints, but never a clear perception of the whole interior. The dictation of liturgy describing where each group stand, defined their limited visual access, adding more mystery to their perception. Such inscrutability is very clearly visible in Byzantine texts.

This paper aims to examine the aesthetic features of Byzantine interiors through direct references to material culture and contemporary texts, trying to understand how a building was designed to be perceived, and how these intended perceptions acquired by decorative schemes are still immutable despite what has been made available by modern technology.

Published in sITA volume 8 (2020), pp. 167-184.
Download full article: 11_Ar.pdf
* * *

Romanian translation:
Percepţii atunci şi acum: trăsături estetice ale arhitecturii bizantine

În semestrul de primăvară al anului universitar 2018-2019, unul dintre profesorii care îndrumă atelierul de proiectare la Universitatea Tehnică din Istanbul a realizat un proiect preliminar, parte a celui de-al patrulea semestru de atelier cu studenţii din anul II, având ca subiect central Hagia Sophia. Durata a fost scurtă, iar prezentările au fost compuse din răspunsuri directe bazate pe percepţiile acestor tineri arhitecţi, mai degrabă decât produse de cercetare. Pentru prezentări, profesorul a decis să invite un istoric de arhitectură la juriul de evaluare, ceea ce a dus la implicarea autorului de faţă.

Proiectul a avut rezultate destul de surprinzătoare în ceea ce priveşte percepţia studenţilor asupra arhitecturii bizantine. Descrierile lor despre Hagia Sophia au fost izbitor de similare cu cele ale spectatorilor bizantini din secolul al VI-lea, precum Procopius şi Paulus Silentiarius, cu care aceştia nu erau familiarizaţi. O altă descriere din secolul al XII-lea a confirmat o evaluare asemănătoare a clădirii, secole mai târziu. Caracteristicile sale constructive, precum dimensiunea cupolei şi modul în care era susţinută aceasta au fost considerate uluitoare. Alte elemente, cum ar fi cornişele şi capitelurile coloanelor păreau a nu avea rol portant, impresie cauzată de caracteristicile lor decorative. De exemplu, capitelul în formă de coş din secolul al VI-lea avea un aspect dantelat al suprafeţei, ca şi când ar fi fost gol pe dinăuntru. Lumina contribuia la această percepţie miraculoasă, în special când pătrundea filtrată centrat prin ferestrele tamburului.

Studiul începe prin a compara unele dintre observaţiile studenţilor cu descrieri ale Hagia Sophia aparţinând scriitorilor bizantini şi încearcă să exploreze calităţile estetice ale arhitecturii bizantine care reuşesc să evoce aceleaşi percepţii la spectatori din diferite perioade de timp, indiferent de progresele tehnologice, ori de schimbările şi cerinţele spaţiilor arhitecturale moderne. Pentru a înţelege trăsăturile estetice care conduc la aceste rezultate, s-a pornit într-o călătorie de explorare a arhitecturii secolului al VI-lea prin exemple de clădiri ecleziastice constantinopolitane, incluzând Hagia Sophia, Sf. Polyeuktos şi Sf. Sergius şi Bacchus.

Prima parte se concentrează pe cupolă, punând în paralel observaţiile studenţilor arhitecţi cu cele ale istoricilor contemporani de arhitectură bizantină şi ale scriitorilor bizantini. Evaluarea continuă cu particularităţile structurii neobişnuite a Hagia Sophia, precum elementele verticale portante discontinue, exemplificate prin coloanele de la nivelul navei şi galeriei, care au atras atenţia nu doar studenţilor noştri, ci şi cărturarilor şi spectatorilor bizantini. Sunt, de asemenea, luate în considerare contribuţia decoraţiei arhitecturale la asemănarea rezultatelor perceptive şi semnificaţia pietrelor naturale utilizate în construcţie. Sunt incluse şi câteva observaţii asupra arhitecturii religioase din secolele bizantine târzii, în relaţie cu evoluţiile bazate pe idealuri estetice anterioare. Având în vedere această legătură, este pus în lumină contrastul dintre faţadele exterioare şi interiorul bisericii bizantine. Pentru a face acest lucru, claritatea structurală şi exteriorul epurat al bisericilor bizantine sunt definite şi exemplificate prin faţadele bisericii Myrelaion, fiind subliniată în acelaşi timp bogăţia decorată, compartimentată a experienţei spaţiului interior.

O altă problematică abordată este caracterul tridimensional al construcţiei bizantine, care oferă puncte de vedere variate, dar niciodată o percepţie clară a interiorului luat în întregime. Ordinea impusă de liturghia care descria locul în care se afla fiecare grup şi-a definit accesul vizual limitat, adăugând mai mult mister percepţiei. Imposibilitatea privirii în ansamblu este foarte clar vizibilă în textele bizantine. Revenind la sculptura arhitecturală, coloana înnodată, observată în secolele al XI-lea şi al XII-lea, constituie unul dintre exemple. În ciuda scării mai reduse, a diferenţelor de plan şi de dispunere liturgică în comparaţie cu exemplele din secolul al VI-lea, cazurile aduse în discuţie demonstrează că biserica din perioada bizantină medie oferă o experienţă diferită, dar la fel de bogată în interior. Programul artistic decorativ al frescelor, mozaicurilor şi pietrelor naturale acoperă tot spaţiul. Sunt redate diferite secvenţe narative, nu numai la nivelul ochiului, ci şi pe pardoseală şi ziduri, precum şi pe intradosul bolţilor şi cupolelor. Şi, în comparaţie cu promisiunile suprafeţelor modeste ale exteriorului, se ajunge la concluzia că o asemenea bogăţie a experienţei poate fi privită ca o minune artistică şi arhitecturală.

Această lucrare are ca scop examinarea trăsăturilor estetice ale arhitecturii interioare bizantine prin referiri directe la cultura materială şi texte contemporane, încercând să ajungă la înţelegerea felului în care a fost proiectată o clădire pentru a fi percepută şi cum aceste percepţii intenţionale, dobândite prin scheme decorative, sunt încă imuabile, în ciuda a ceea ce tehnologia modernă ne pune la dispoziţie.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 8/2020
Architectural Aesthetics.
An Old Matter Revisited
OAR LogoPublished with the support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)
Ministry of Culture LogoFinanced by the Ministry of Culture (MC)