Rediscovering the Aesthetics of Architecture: From Geoffrey Scott to Mark Foster Gage

Jason A. Dibbs
PhD candidate, School of Architecture, Design and Planning, The University of Sydney, Australia

Keywords: Geoffrey Scott; Cecil Pinsent; Bernard Berenson; Formalism; autonomy; Einfühlung; modern aesthetics; object-oriented ontology

Abstract:

In his book The Architecture of Humanism Geoffrey Scott (1884-1929) argued against the “architectural fallacies” that he identified characterizing his peers’ criticism of Renaissance and Baroque architecture. At that time, architectural history was a sub-category of the burgeoning discipline of art history. Thus, the ideas that Scott articulated in his book were timely, but the outbreak of the First World War and his untimely death in 1929 curbed the reach that his writings might have otherwise had. Interest in Scott’s writings ebbed and flowed across the remainder of the twentieth century, but by the century’s end, he had been relegated to the footnotes of the architectural canon.

Whilst in recent years there has been renewed interest in Scott’s writings, it remains regrettable that Cecil Pinsent (1884-1963) – Scott’s collaborator in architectural practice – has not received attention in architectural discourse and, instead, that research on Pinsent has centered only on his gardens. Thus, an understanding of the relationship between Pinsent and Scott’s jointly completed architectural works and Scott’s architectural writings on aesthetics remains a pressing project for architectural historiography. This paper, therefore, seeks to establish a connection between these two bodies of research – those on Scott and those on Pinsent – arguing for the significance of Pinsent to the development of Scott’s aesthetic theory.

Turning to the current writings of the American architect Mark Foster Gage, this paper will argue that they are suffused with the same aesthetic concerns expressed in Scott’s critique of the architectural fallacies. This recognition makes the reappraisal of Scott’s writings and his legacy a timely endeavor. By establishing a dialogue between these architectural thinkers separated in time by a century, this paper seeks to elucidate the currency of aesthetic understanding to architecture across time.

Published in sITA volume 8 (2020), pp. 153-166.
Download full article: 10_Dibbs.pdf
* * *

Romanian translation:
Redescoperirea esteticii arhitecturale: de la Geoffrey Scott la Mark Foster Gage

Chiar dacă istoria esteticii moderne este, în general, considerată a fi început în secolul al XVIII-lea, rădăcinile sale intelectuale pot fi urmărite până la Atena clasică. Acest lucru face, în acest caz, din problematica estetică o „chestiune relativ veche”. Cu toate acestea, nu aceeaşi vechime nu poate fi atribuită studiului formalizat al istoriei arhitecturii, a cărui apariţie ca „disciplină” poate fi reperată acum aproximativ o sută de ani. În scena de debut a acestei scurte istorii, un protagonist care a jucat un rol important, dar puţin înţeles, a fost scriitorul britanic şi uneori „arhitectul” Geoffrey Scott (1884-1929). În Arhitectura Umanismului, publicată pentru prima dată în 1914, Scott şi-a susţinut poziţia împotriva „falsităţii arhitecturale” pe care a calificat-o drept caracteristică a criticii colegilor săi asupra arhitecturii renascentiste şi baroce. În momentul în care Scott scria, istoria arhitecturii era încă o subcategorie a disciplinei în plină dezvoltare a istoriei artei. Astfel, ideile pe care Scott le-a articulat în cartea sa au fost oportune timpului lor, dar izbucnirea Primului Război Mondial a restrâns amploarea pe care scrierile sale ar fi putut să o aibă altfel. O ediţie revizuită în mod semnificativ a cărţii a avut impact în primii ani interbelici, dar moartea prematură a lui Scott în 1929 a însemnat faptul că aportul său la gândirea arhitecturală înceta cu acea lucrare. Interesul pentru scrierile lui Scott a continuat să scadă şi să curgă de-a lungul celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea, reapărând în critica lui Reyner Banham, Bruno Zevi şi David Watkin. Cu toate acestea, până la sfârşitul secolului, Scott fusese din nou retrogradat la notele de subsol ale canonului arhitectural.

În ultimii ani au apărut noi cercetări asupra scrierilor lui Scott, deşi în serviciul altor interese: Branko Mitrovic despre formalism; Mark Campbell despre psihanaliză şi Bernard Berenson; John Macarthur despre pitoresc; Raúl Martínez Martínez despre istoria intelectuală a lui Bruno Zevi.

Cu toate acestea, rămâne regretabil faptul că arhitectul britanic Cecil Pinsent (1884-1963) – colaboratorul lui Scott în practica de arhitectură din Florenţa – nu a primit atenţie în domeniul criticii de arhitectură. În schimb, cercetările despre Pinsent s-au concentrat asupra proiectelor sale de grădini: simpozionul „Cecil Pinsent şi grădinile sale din Toscana” la Villa Le Balze de la Universitatea Georgetown în 1995, articole scrise de Giorgio Galletti şi alţii, precum şi o biografie de Ethne Clarke. Astfel, o înţelegere a relaţiei dintre lucrările arhitecturale complete realizate în comun de către Pinsent şi Scott şi scrierile arhitecturale ale lui Scott despre estetică rămâne un proiect necesar pentru istoriografia arhitecturală. Prin urmare, această lucrare încearcă să stabilească legătura dintre aceste două corpuri de cercetare asupra lui Scott şi Pinsent, pledând pentru însemnătatea lui Pinsent, în ceea ce priveşte influenţa şi contribuţia sa asupra practicii de arhitectură, şi la dezvoltarea criticii de arhitectură a lui Scott şi a teoriei sale estetice.

În primul rând, analizând scrierile arhitectului şi teoreticianului american Mark Foster Gage, această lucrare va identifica interesul reînnoit faţă de estetica arhitecturală din ultimii ani, susţinând că scrierile lui Gage sunt impregnate de aceleaşi preocupări exprimate în critica lui Scott asupra erorilor arhitecturale şi, de asemenea, în teoria sa estetică formală şi bazată pe empatie. Această recunoaştere face din reevaluarea scrierilor lui Scott şi a moştenirii sale, precum şi importul parteneriatului arhitectural dintre Scott şi Pinsent un efort realizat în timp util. Prin stabilirea unui dialog între aceşti gânditori de arhitectură separaţi temporal de un secol, această lucrare caută să elucideze răspândirea înţelegerii estetice a arhitecturii de-a lungul timpului.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 8/2020
Architectural Aesthetics.
An Old Matter Revisited
OAR LogoPublished with the support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)
Ministry of Culture LogoFinanced by the Ministry of Culture (MC)