The Modern Nostalgia
Architecture, Autonomy, Philosophy

Miguel Lopez Melendez
Doctor of Design Candidate, Harvard Graduate School of Design, USA

Keywords: autonomy; philosophy; tradition; Claude-Nicolas Ledoux; Le Corbusier; Aldo Rossi; Pier Vittorio Aureli

Abstract:

The autonomy of architecture was retroactively formulated during the third decade of the twentieth century, by the historian Emil Kaufmann, as the analogy between Claude-Nicolas Ledoux’s architecture and Immanuel Kant’s philosophy. Autonomy was given a new impulse during the second half of the twentieth century, this time advocating the return to the discipline, and aiming to counter the creative crisis of architecture, the technoscientific approaches and the degradation of the modern city.

The introduction of the term “autonomy” into architecture attests to the presence of the past in any new formulation by initiating a rational genealogy that linked Ledoux, Le Corbusier and Aldo Rossi through the sociopolitical dimension of architecture and the echoes of the modern sensibility of the Enlightenment during the twentieth century. The deep cultural roots of architectural autonomy and modernism synthesized the transition from an old tradition to a new beginning. Thus, the question is not which modernism is dead or alive. Instead, we should simply strive to be modern, because our processes of cultural renewal must be persistent rather than exclusive to any historical period.

Published in sITA volume 7 (2019), pp. 17-26.
Download full article: 01_Melendez.pdf
* * *

Romanian translation:
Nostalgia modernităţii. Arhitectură, autonomie, filosofie

Analogia dintre arhitectura lui Ledoux şi filosofia lui Kant constituie geneza arhitecturii autonome, pe care istoricul Emil Kaufmann o defineşte ca început al modernismului, mai degrabă decât ca sfârşit al epocii baroce. Introducerea termenului de „autonomie” în arhitectură în a treilea deceniu al secolului al XX-lea lansează ideea unei genealogii raţionale ce leagă idealismul lui Ledoux şi Le Corbusier de preocupările sociopolitice ale teoriei lui Aldo Rossi.

Această lucrare se concentrează pe evoluţia noţiunii de autonomie a arhitecturii pornind de la ideile lui Ledoux, Le Corbusier, Aldo Rossi, Pier Vittorio Aureli, idei ale căror raţionalism şi dimensiune sociopolitică ar putea fi urmărite tocmai în iluminism. Articolul susţine că dezvoltarea arhitecturii ca disciplină a criticat tradiţia arhitecturală prin studiul paradoxal al trecutului. Lecţia învăţată din modernismul încă viu, în secolul al XXI-lea, semnifică în mod cert conştientizarea unei tranziţii culturale şi sociale de la o eră tehnică la una digitală. Astfel, acest articol consideră adjectivul „modern” drept o ruptură de trecut şi un început al unei noi epoci, dar şi drept o „revoluţie” nostalgică a cărei contradicţie internă este explicată prin originile sale etimologice franceze şi latine, ce evocă recurenţa. Cu cât revoluţia este mai radicală, cu atât devine mai nostalgică.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 7/2019
Seasoned Modernism.
Prudent Perspectives on an Unwary Past
Published with the support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)