The Architecture of Margins: an Exploration of Civic Architecture and its Representation of Political Administration in Sarajevo, Ljubljana, and Skopje

Thomas Cole
Lecturer, Interior and Spatial Design Program, The University of Technology, Sydney, Australia

Keywords: civic architecture; collective identity; architectonics; territory; syncretic assemblage; media

Abstract:

This paper examines the role of stylized architectonic elements within civic architecture as a response to new configurations of territory and political administration. The recent regeneration of a major part of Skopje’s center, completed under the title of Skopje 2014, has inspired this analysis of architectural and urban types which are formed by relations between the fragment and the edifice, to speak simultaneously of a bound provision of territory and the fluctuating limits of its margins. While Skopje 2014 has been criticized by both architects and popular news sources, the syncretic assemblage of iconography to reposition the city within new territorial relations is not without precedent.

This research investigates three case studies taken from different periods in time, all within the territories of former Yugoslavia. An analysis of Sarajevo’s town hall designed in 1896, and of Jože Plečnik’s unbuilt proposals for the Slovenian Parliament designed in 1947, focuses on a coalescence in the politico-geographic construction of national identity, and on the fabrication of an architectural representation. These investigations establish the architectural mechanism of reconfiguring foreign tectonics as a trope, and provide a framework for the analysis of Skopje 2014’s representation of national identity. 

Published in sITA volume 5 (2017), pp. 136-158.
Download full article: 09_Cole.pdf
* * *

Romanian translation:
Architectura hotarelor: o explorare a arhitecturii civice şi a reprezentării administraţiei politice la Sarajevo, Ljubljana şi Skopje

Această lucrare analizează rolul elementelor arhitectonice stilizate din cadrul clădirilor civice, ca răspuns la reconfigurările teritoriului şi ale administraţiei politice. Recenta regenerare a unei mari părţi din centrul oraşului Skopje, finalizată sub titulatura de „Skopje 2014”, a inspirat această analiză a tipurilor arhitecturale şi urbane formate din relaţiile dintre fragment şi edificiu, ce vorbesc deopotrivă despre o legătură cu teritoriul, cât şi despre limitele sale fluctuante.

Cercetarea abordează proiectul „Skopje 2014”, precum şi alte două proiecte concepute la sfârşitul secolului al XIX-lea şi mijlocul secolului al XX-lea în Balcanii de Vest: Vijećnica din Sarajevo şi cele două propuneri neconstruite ale lui Jože Plečnik pentru un parlament sloven în Ljubljana. Proiectele din Saraievo şi Ljubljana sunt contextualizate printr-o descriere a schimbărilor istorice în limitele teritoriale şi ale impunerii unei administraţii străine. Studiul se concentrează asupra intersecţiei specifice dintre motivaţiile politice şi elementele arhitectonice stilizate, precum şi asupra difuzării imaginilor proiectelor prin intermediul diferitelor mijloace media. Analiza creează un cadru pentru o critică a reprezentării identităţii naţionale prin intervenţia arhitecturală.

Încă de pe vremea Imperiului Otoman, a Imperiului Habsburgic târziu şi până în prezent, statele din Balcanii de Vest, identificate odată drept Iugoslavia, continuă să fie caracterizate de comunităţi etnice şi religioase foarte diverse, de impunerea influenţei culturale de către puterile externe şi de permanenta schimbare a graniţelor, care au adunat, dizolvat, reconstituit şi recodificat noi configuraţii ale statelor şi ale domeniului lor. Hotarul ca spaţiu al limitelor geografice ale oraşului, republicii şi teritoriului este un trop recurent al acestor teritorii fluctuante. Acţionând ca noduri în cadrul acestor reţele, capitalele de stat şi cele culturale s-au folosit de arhitectura civică ca mijloc de reprezentare pentru popor, republicile constituente şi moştenirea comună. În timp ce Skopje 2014 a fost criticat atât de arhitecţi cât şi de opinia publică, asamblarea sincretică a iconografiei pentru a repoziţiona oraşul în cadrul noilor relaţii teritoriale nu este fără precedent.

Primăria oraşului Saraievo, Vijećnica, proiectată în 1896 şi propunerile lui Jože Plečnik pentru Parlamentul sloven, concepute în 1947, sunt analizate pentru a identifica legăturile dintre construcţia politico-geografică a identităţii naţionale şi reprezentările arhitecturale. Vijećnica este examinată ca un simbol colonial al administraţiei austro-ungare din Bosnia. Concepută într-un stil pseudo-maur, care face apel la elemente arhitecturale islamice nord-africane şi spaniole, clădirea răspunde numeroasei populaţii islamice din Sarajevo, însă îi neagă totodată legătura cu administraţia otomană anterioară.Imagini ale Vijećnica pe cărţi poştale reprezită simultan cultura exotică a oraşului şi controlul său de către o administraţie colonială străină.

Cele două propuneri ale lui Jože Plečnik pentru Parlamentul sloven s-au bazat pe precedentele arhitecturale situate dincolo de frontierele republicii în timpul administraţiei sale iugoslave. Fragmentele şi detaliile propuse construiesc o meta-naraţiune a istoriei şi a identităţii culturale a ţării. Cele două clădiri nu au ajuns să fie construite şi, prin urmare, au reprezentat un ideal care nu putea fi realizat în contextul politic al perioadei. Cu toate acestea, desenele arhitectului pentru „Catedrala Libertăţii” au reapărut ca simbol de protest împotriva trecutului şi al aspiraţiilor viitoare ale ţării deopotrivă. Atunci când Slovenia a câştigat în cele din urmă suveranitatea, clădirea şi-a găsit locul pe o marcă poştală, alături de cuvântul „independenţă”.

Studiile de caz ale clădirii Vijećnica şi ale Parlamentelor slovene stabilesc o serie de teme comune: utilizarea elementelor arhitectonice pentru o reprezentare specifică a populaţiei teritoriului; importul şi manipularea trecutului dincolo de graniţele teritoriale şi proiecţia arhitecturii rezultate în media internaţionale. Fiecare dintre aceste teme este relevantă pentru „Skopje 2014” şi permite o critică a proiectului ca un al treilea studiu de caz. Reconstrucţia oraşului Skopje este, prin urmare, încadrată ca o continuare a unui trop existent, ce permite o analiză a configuraţiei proiectului de arhitectură şi reprezentarea identităţii naţionale.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 5 / 2017
Marginalia.
Limits within the Urban Realm
Published with the support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)