Monumental Marginalia. Borders of Space and Authority in Contemporary Australia

Monique Webber
The University of Melbourne, Australia

Keywords: afterlife of monuments; public space and discourse; authority; formation of the city

Abstract:

In the early 1980s the Australian city of Melbourne asserted its cultural authority with a redesigned city square. To complete the new urban architecture, Ron Robertson-Swann created Vault. With its vaulted steel structure, the sculpture’s blurring of art and architecture epitomised the cultural optimism of its space. Its role as architectural complement was, however, short-lived. Following an unprecedented public outcry at its challenging form, Vault was removed from the city centre and repeatedly relocated at its fringe. An object initially designed to ornament architecture, the sculpture came to define its original and subsequent spaces. As liminal spaces acquired an object that was not designed for them, their identities were altered by its presence. Disconnected from its original architectural context, Vault in turn strayed from its intended function as a sculpture to assume a marginal history as a monument. As the debate over Vault’s relationship with space deepened, this ‘monumental marginalia’ entered Melbourne’s cultural dynamics. The sculpture/architecture, exiled to the urban periphery, became a device for exploration of place and identity. Through the history of Vault and its architectural and artistic reception, this article inquires into who defines the boundaries of urban architectural discipline, authority, and identity.

Published in sITA volume 4 (2016), pp. 152-164.
Download full article: 10_Webber.pdf
* * *

Romanian translation:
Marginalia monumentale: limite ale spaţiului şi autorităţii în Australia contemporană

Spre finalul secolului al XX-lea, oraşul Melbourne din Australia a căutat să-şi definească viitorul prin spaţiul său. Oraşul trăia, şi spera să continue să trăiască, o perioadă de considerabilă prosperitate şi optimism. În 1966, când un spaţiu cheie din centrul oraşului a devenit disponibil, locuitorii şi autorităţile au început să se preocupe de constituirea unei pieţe urbane. În Melbourne lipsea de multă vreme o piaţă centrală şi această lipsă era des criticată. Nou loc disponibil se afla la intersecţia principalei axe verticale a Melbourne-ului cu cel mai important bulevard al său. Mărginit de câteva din cele mai impresionante clădiri de patrimoniu ale Melbourne-ului, locul avea un trecut impecabil ce urma să fie propulsat, oferind astfel şansa perfectă de a exprima optimismul oraşului în privinţa viitorului în chiar centrul său.

Pentru proiectul pieţei urbane, Consiliul a selectat dintre cele mai bune firme din Melbourne. Denton Corker Marshall (DCM) avea să proiecteze arhitectura aerodinamică şi să transmită energia contemporană care caracterizau Melbourne-ul la debutul ultimului sfert al secolului al XX-lea. Mai apoi, atenţia publică s-a aplecat asupra punctului focal al pieţei urbane imaginate. Arhitecţii şi Consiliul prevedeau ca punctul focal să fie o sculptură care să răspundă contemporaneităţii arhitecturii înconjurătoare, realizată de un artist cu statut egal cu DCM. Odată cu selecţia machetei geometrice a lui Ron Robertson-Swann în mai 1978, proiectul părea să îndeplinească imperturbabil aşteptările autorităţilor şi pe ale publicului deopotrivă. Deşi în acest stadiu era doar o machetă la scară mică, era clar că obiectul ce avea să devină Bolta / Vault urma să fie o declaraţie monumentală a puterii şi modernităţii. Cu planurile sale intersectate, de culoare galbenă, care păreau să se contracte şi să se amplifice în funcţie de poziţia privitorului, mândra sculptură monocromă promitea să devină un nou reper în oraş. În această etapă a istoriei lor, piaţa oraşului şi obiectul său central stăteau bine ancorate în centrul fizic şi cultural al Melbourne-ului. Totul avea însă să se schimbe.

Când publicul a văzut opera lui Robertson-Swann în faza de proiect şi apoi în construcţie, oraşul Melbourne a izbucnit într-un protest fără precedent. Dezbaterea care a urmat despre specificul sitului şi liminalitatea dramatică dintre artă şi arhitectură a divizat oraşul. În timp ce controversa desfăcea si redefinea alianţe culturale şi politice, Bolta a fost scoasă ruşinos din siguranţa tramei urbane centrale şi depozitată la periferie. Ruptă de contextul său, Bolta a trecut printr-o transformare a semnificaţiei care a modificat, la rândul ei, noul său spaţiu. Chiar şi după ce a fost mutată într-un al treilea şi ultim amplasament, unde sculptura magnifică a lui Robertson-Swann capătă respectul care i se cuvine, Bolta continuă să îşi exercite influenţa asupra locurilor pe care le-a părăsit.

Ca obiect împins forţat către o marginalizare fizică, Bolta a fost afectată de aceasta şi a provocat, la rândul ei, o şi mai avansată marginalizare a disciplinei, identităţii şi autorităţii. Deşi era (în mare măsură) respectată de comunitatea artistică din Melbourne, odată ce a fost ostracizată, sculptura a devenit o platformă de explorare a dinamicii culturale în arta şi arhitectura contemporane. Prin mişcarea dinăuntrul şi din jurul ei şi prin repetiţia şi replicarea formei sculpturii în alte lucrări, Bolta şi-a depăşit identitatea originară. Dintr-un obiect centralizat social, selectat pentru a acompania un spaţiu predeterminat, sculptura a devenit în imaginaţia publică un agent independent. În timp ce era împinsă din loc în loc la marginea oraşului, Bolta a fost adoptată de diverse comunităţi. Infuzată cu diverse valenţe ale arhitecturii monumentale, efemere sau cultural perene, sculptura a devenit o platformă multidimensională de provocare a dinamicii culturale a Melbourne-ului.

Istoria Boltei există în primul rând în conştiinţa publică. Cu excepţia excelentei istorii a sculpturii al lui Geoffrey J. Wallis din 2004, Peril in the Square: The Sculpture that Challenged a City [Risc în piaţă: sculptura care a provocat un oraş], cea mai mare parte a discursului despre această operă se găseşte în dezbaterile şi articolele vremii. Mai mult, receptarea publică critică a Boltei poate fi trasată prin acestea, de la amplasarea iniţială în piaţa oraşului, până la cel mai recent ecou al lucrării, în Pericol galben al Eugeniei Lim, din 2015. Prin lentila limitelor inerente ale disciplinei şi identităţii, Marginalia monumentale descoperă rolul formativ pe care Bolta l-a avut în etalarea şi explorarea autorităţii culturale în edificarea Melbourne-ului contemporan.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 4 / 2016
Marginalia.
Architectures of Uncertain Margins
Published with the financial support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)