“A Fabulous Painting in which I Would Live” Paul Delvaux’s Pictorial Poetic of the Railway Periphery between Art and Urban History

Cristina Purcar
Faculty of Architecture and Urban Planning, Technical University of Cluj-Napoca

Keywords: Paul Delvaux; railway periphery; poetic of the everyday; minor heritage; pictorial construction

Abstract:

This article investigates the construction of marginal railway cityscapes in the painting of the Belgian artist Paul Delvaux (1897-1994). Marginal sources like art and literary history may provide unexpected insights into architectural and urban history. Likewise, a marginal, urban-historical reading of Delvaux’s oeuvre might cross-fertilize art-historical interpretations. It might highlight how his artistic vision critically evaluated urban reality by distilling strong iconographic statements, painterly parti pris, which may, at their turn, influence individual or collective cultural perceptions of architecture and the city. We argue that Delvaux’s work both contributes towards and expresses the emergence of a taste for the industrial and the minor urban heritage, just like the eighteenth-century capricci painters, such as Pannini, Piranesi, Hubert or Guardi famously contributed to the dissemination of a taste for Antiquity.

It is during the late 1950s and the 1960s that Delvaux creates a particular body of railway-inspired work, rendering the railway periphery poetically, as a place of revelation and enchantment. Delvaux’s paintings anticipate, inspire and profoundly resonate with the interest of the post-war literary avant-gardes in the poetry of banality. The contrast between the major railway works going on in central Brussels and Delvaux’s contemporary painting is read as an intentional reaction to the dialectics between (urban) history and historicity. By sublimating the railway landscape of the periphery into dream-like, poetic images, Delvaux foretells, and subtly resonates with, the emergence in the 1960s - 1970s of the post-war urban conservation movement, wherein Belgium and Brussels played a key role.

Published in sITA volume 4 (2016), pp. 66-82.
Download full article: 05_Purcar.pdf
* * *

Romanian translation:
“Un minunat tablou în care aş vrea să trăiesc” Poezia picturală a periferiei feroviare a lui Paul Delvaux între artă şi istorie urbană

Experienţa estetică este ireductibilă. Cuvintele nu pot „explica” un tablou. Nici cuvintele, nici imaginile, nu pot „reda” ce înseamnă experienţa unui loc. Însă atât scrisul, cât şi pictura au puterea de a-şi crea propriile spaţii virtuale. Între locurile oraşului, locurile imaginate ale picturii şi locurile scrise ale literaturii, istoriografiei sau teoriei, există atât comunicare directă, cât şi subtile transferuri de semnificaţie. Atribuind o mare importanţă arhitecturii şi oraşului, arta pictorului belgian Paul Delvaux (1897-1994), poate fi citită prin „lentilele” acestor discipline. Surse marginale cum ar fi istoria artei şi a literaturii furnizează perspective inedite asupra istoriei arhitecturale şi urbane. Totodată, o lectură marginală a operei lui Delvaux prin prisma istoriei urbane, are efectul unei fertilizări încrucişate asupra interpretărilor din cadrul istoriei artei. Evidenţiază felul în care viziunea artistică delvaliană evaluează realitatea urbană, distilând iconografic puternice luări de poziţie, parti pris-uri picturale, care ar putea influenţa, la rândul lor, percepţiile individuale sau colective asupra arhitecturii şi oraşului.

„Locurile pictate” ale lui Delvaux pot fi citite ca acte ale unei politici personale a salvgardării memoriei care, tinzând spre universal prin deplasările semantice operate, au forţa unor gesturi publice responsabile, relevante şi convingătoare, în apărarea memoriei urbane. Dacă în multe dintre tablourile create în anii 1940 şi la începutul anilor 1950 domină o atmosferă de angoasă, spre sfârşitul anilor 1950 şi de-al lungul anilor 1960 ia naştere un corpus aparte de lucrări inspirate de spaţiul feroviar, în care atmosfera de vrajă revelează poetic frumuseţea periferiei feroviare – „o frumuseţe misterioasă, însă.” Tablourile lui Delvaux anticipează, inspiră dar şi rezonează profund la interesul avangardelor literare contemporane pentru o poezie a banalului, în care adesea calea ferată devine locul unei revelaţii, iar călătoria cu trenul capătă sensul unei reîntoarceri descoperitoare (a sinelui, a familiarului, a cotidianului).

Dedesubtul unităţii superficiale a tablourilor, deturnări ale vizibilului şi discontinuităţi ale temporalului pulsează şi neliniştesc. Există o tensiune între reprezentarea aparent raţională a locurilor şi a figurilor şi imposibilitatea de a nara scenele; o tensiune între delimitarea relativ precisă a unor intervale temporale prin edificii, obiecte, vestimentaţie, diverse detalii şi aparenta îngheţare a oricărei mişcări şi implicit a timpului; o tensiune între caracterul aparent rece şi detaşat al reprezentării şi atmosferele puternic încărcate psihologic, stimulând participarea afectivă. În opera lui Delvaux, portretizarea idealizată şi poetică a periferiilor feroviare apare ca total autistă în raport cu importantele lucrări feroviare care bulversau centrul Bruxelles-ului în aceiaşi ani. Această breşă între realitatea urbană şi viziunea picturală poate fi văzută ca o altă faţetă a felului complex în care Delvaux reacţionează la istorie, contrastându-i istoricitatea periferiilor de la cumpăna secolelor (al XIX-lea şi XX) şi proiectând asupra celor din urmă o viziune idealizantă a coexistenţei armonioase a căii ferate cu oraşul. Cea mai mare parte a scenografiei acestor nocturne revelaţii delvaliene este constituită din arhitecturi „minore,” banale fragmente urbane ale sfârşitului sec. al XIX-lea şi ale începutului de secol XX, ecouri periferice ale ţesuturilor urbane „tradiţionale” ale centrului care, între anii 1930 şi anii 1950, sufereau trauma unei lucrări feroviare majore, Joncţiunea Nord-Midi.

Evidenţierea legăturii dintre conservarea patrimonială şi anxietate sugerează un alt punct de vedere pentru o perspectivă nouă asupra picturii lui Delvaux, având în vedere că, înspre sfârşitul carierei, acesta se considera un exilat în propriul oraş. Sublimând peisajul feroviar al periferiilor în imagini poetic-onirice, Delvaux anticipează, rezonând subtil cu emergenţa, în anii 1960 şi 1970, a mişcării postbelice a conservării urbane, în cadrul căreia Belgia şi Bruxelles-ul au jucat un rol important. O serie de evenimente şi personalităţi reacţionează la eşecurile şi abuzurile urbanismului modernist, încercând să regăsească principii valabile ale proiectării urbanistice prin studiul aprofundat al oraşului „tradiţional” şi industrial timpuriu, folosind analiza urbană şi studiile tipo-morfologice ca instrumente active „în apărarea oraşului.”

Delvaux este un arhitect al locurilor pictate şi un pictor al arhitecturii. În marea majoritate a tablourilor sale, arhitectura şi oraşul se află în miezul căutărilor sensului poetic în pictură. Delvaux iubeşte locurile reale ale propriei copilării, în ciuda — şi poate cu atât mai mult din cauza — anxietăţii insinuate de acel dépaysement, schimbarea radicală a unora dintre locurile îndrăgite. Figurile tablourilor lui Delvaux locuiesc acel loc imaginar al viziunii, în care memoria şi proiectul se suprapun. Opera lui denotă un respect profund pentru priceperea şi meşteşugul prezente în mediul construit, o atenţie deosebită pentru felul în care lucrurile sunt configurate şi construite, pentru acumulările de semnificaţii culturale, stratificate de timp. Există un profund respect pentru creativitatea umană, pentru eforul investit în inertele obiecte reprezentate în tablouri, o afecţiune pe care o denotă redarea atentă a fiecărui detaliu arhitectural sau constructiv, o atenţie la fel de mare ca şi cea acordată corpului uman. Delvaux face analiză arhitecturală şi urbană, pictural. Inventoriind poetic tipo-morfologiile periferiei feroviare, ne convinge că „am locuit, am putea locui acolo” – ceea ce constituie, până la urmă, chiar sarcina arhitectului.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 4 / 2016
Marginalia.
Architectures of Uncertain Margins
Published with the financial support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)