Analogous Urbanism as Discourse
Robert Adam and Urban Space in Contemporary Split

Ivana Vlaić
PhD student, teaching assistant, University of Split, Faculty of Civil Engineering, Architecture and Geodesy
Ana Šverko
PhD, research associate, Institute of Art History – Center Cvito Fisković Split

Keywords: Robert Adam; Adelphi Terrace; analogous urbanism; William Chambers; Diocletian’s Palace; Mosećka Street in Split; Somerset House; Ivana Šverko

Abstract:

Through an analysis of the consonances between the architecture and urban design of the Late Antique Diocletian’s Palace in Split, and the architecture that drew upon it in neoclassical London (including the Adelphi Terrace of Robert Adam and Somerset House of Sir William Chambers), the Croatian urban planner Ivana Šverko developed a considered account of the role of urban space in underdeveloped and peripheral areas of contemporary Split. Šverko’s collected ideas are characteristically original, and distinct from the kind of research usually based in an analysis of architectural and urban planning typology. In this paper we follow, and endeavour to develop further, her distinctive approach.

Robert Adam (1728-1792) appropriated the architectural philosophy of Diocletian’s Palace that he had explored on the ‘peripheral’ shores of the Adriatic, and transposed many of its qualities into his British designs. In this paper, we apply his interpretation of this hybrid, adaptable building to urban landscapes on the periphery of Split. By pursuing Adam’s interpretation of the Palace, an architectural reading that stemmed from his five-week stay in Split during his European Grand Tour (1754-1758) and was published in the Ruins of the Palace of the Emperor Diocletian at Spalatro in Dalmatia (London, 1764), we identify an archetype of urban design that can be used in reflections upon the urban space of contemporary Split. This archetype will be elucidated in two specific environments on the edge of town, both of which were created during the second half of the twentieth century. One of these spaces was illegally built, unplanned, and self-organised; the other was built according to established principles of urban plan and design, but without any proper articulation of urban space in relation to its physical and functional urban contexts.

In this paper we test out our experience of the marginalised urban space within contemporary Split through two methodological approaches: the historical and the empirical. Our objective is to indicate opportunities for the identification and foregrounding of the hidden qualities of urban spaces created by runaway development (that is, spaces formulated without the benefit of architects or town planners) but as a result of the immediate needs of the inhabitants.

Published in sITA volume 4 (2016), pp. 51-65.
Download full article: 04_Vlaic_Sverko.pdf
* * *

Romanian translation:
Discursul urbanismului analogic
Robert Adam şi spaţiul urban contemporan în Split

„Modul de reprezentare a valorilor constante şi variabile ale spaţiului” şi posibilitatea aplicării gândirii analogice asupra designului urban au fost tratate de prof. Ivana Šverko (1949-2012), arhitect şi urbanist, într-o serie de conferinţe despre cultura oraşului, destinate studenţilor arhitecţi de la Universitatea din Split, între 2003 şi 2012. Urmărind analogiile arhitecturale şi urbanistice dintre Palatul lui Diocleţian din Split (295-305) şi două proiecte din Londra ce au fost produse ca rezultat al unei analize complexe a palatului – Adelphi Terrace (1768-1774) al lui Robert Adam şi Somerset House (1776-1801) al lui Sir William Chambers (1723-1796), Šverko a urmărit variaţiile istorice ale gândirii spaţiului urban – din Antichitate, trecând prin neoclasicism şi ajungând până în perioada contemporană. Astfel, ea a dezvoltat un discurs propriu asupra urbanismului analogic, care, alături de conceptul subiacent al tipologiei arhitecturale, face obiectul acestui articol.

Palatul lui Diocleţian din Split este o clădire a Antichităţii târzii care, în timpul Evului Mediu, s-a transformat, printr-o auto-organizare rezultată din nevoile populaţiei, dintr-o unitate arhitecturală complexă într-un oraş. Filosofia de proiectare a lui Robert Adam a fost consemnată în mod indirect în lucrarea sa Ruins of the palace of the Emperor Diocletian at Spalatro in Dalmatia (Londra, 1764), care a rezultat în baza contactului direct cu acest spaţiu din timpul şederii sale de cinci săptămâni la Split în 1757, ca parte a marelui său turneu european (1754-1758). După explorarea, consemnarea şi studierea Palatului lui Diocleţian şi a împrejurimilor sale, Adam şi partenerii săi au cartat, desenat şi descris în cuvinte fenomenele şi elemente asociate acestui complex: concepţia spaţială, dispoziţia planului, formele, ornamentele şi scopurile. În teoria contemporană, acestea sunt componente ale tipologiei arhitecturale. În siajul gândirii Ivanei Šverko, articolul avansează o perspectivă diferită asupra acestor categorii despre care Robert Adam a scris în secolul XVIII, reinterpretându-le în termenii de peisaj, funcţiune, structură şi stil ca pe nişte factori ai urbanismului analogic, a căror aplicare depinde de înţelegerea topografiei şi de o experienţă personală a spaţiului şi a societăţii.

Experimentarea totală a unui spaţiu nu poate fi decât rodul unei abordări interdisciplinare a procesului de planificare şi design urban: cercetare în domeniile arhitecturii şi urbanismului şi în alte domenii complementare precum cel social şi cel economic, de la nivelul regiunii şi oraşului la scara cartierului, străzii, pieţei, parcului şi aşa mai departe. Este necesar ca o analiză discursivă întreprinsă de echipe interdisciplinare să dea naştere unei abordări integrate a gândirii dezvoltării spaţiale; instrumentele acesteia sunt: parcurgerea literaturii academice şi profesionale, observarea şi cartarea in situ, identificarea din punct de vedere calitativ şi cantitativ a condiţiilor spaţiale, fotografia şi desenul, discuţiile asupra fenomenelor urbane, testarea unor metode de cercetare cât mai variate, dezvoltarea de modele pentru consemnarea şi transmiterea cunoştinţelor despre spaţiu, scrierea de articole academice şi profesionale, conceperea unor abordări alternative de proiectare.

Metoda de cercetare aplicată în acest articol are două componente: istorică şi empirică. Cea istorică se manifestă într-o analiză a mărturiilor verbale şi picturale ale lui Robert Adam despre amplasament, şi în înţelegerea transpunerii arhitecturale şi urbanistice a conceptelor derivate din interpretarea Palatului lui Diocleţian, folosite ulterior la Adelphi Terrace şi Somerset House.

Din categoriile tipologice ale Palatului, Adam a conceput o gramatică spaţială, adică, pe de o parte, un concept al palimpsestului, al formei născute din transformare şi adiţie, cu menţinerea urmelor formelor anterioare, din planificare stratificată, şi, pe de altă parte, un concept al „apogeului arhitectural”, o gradare ascendentă a unităţilor spaţiale care nu poate fi experimentată decât prin percepţie directă.

Componenta metodologică empirică se concretizează în analizarea percepţiei directe a doua amenajări datând din a doua jumătate a secolului XX, în Mosećka ulica din Split, una ilegală, alta planificată, în contextul aplicării libere a unei tipologii date.

Printr-o comparaţie a imaginii Planşei VII, „Vedere a criptoporticului sau faţadă către port”, publicată în cartea lui Adam, cu succesorii săi arhitecturali, putem recunoaşte arhetipul arhitectural care a stat la baza reconsiderării spaţiului urban contemporan din Split. Prin studierea straturilor spaţiale succesive ale celor două exemple din Mosećka ulica putem identifica prezenţa, respectiv absenţa caracteristicilor acestui arhetip, precum şi potenţialul său spaţial.

În primul caz, găsim un ansamblu de locuinţe unifamiliale izolate, realizate fără vreun plan prealabil, ridicate deasupra unui parter continuu voluminos, deschis către stradă. Spaţiile interioare ale acestui volum găzduiesc garaje sau mici unităţi de producţie sau servicii. Gradarea de la public la privat a nivelurilor construite deasupra acestui parter este foarte clară. Intrări private străpung zidul parterului la nivelul străzii, conducând către terasele private de acces (uneori acoperite cu pergole sau ameliorate cu mici grădini). Acest platou de intrare întreţine un contact vizual cu strada şi cu Golful Kaštela către nord, în măsura în care acesta este permis de contextul construit.

În al doilea caz, avem de-a face cu blocuri-turn de locuinţe, realizate conform unui plan prestabilit, alăturate unei zone verzi slab plantate, cu câţiva copaci, ridicată de la nivelul străzii şi susţinută de un zid continuu către aceasta. Deşi construită în conformitate cu reglementările urbanistice, această grădină cu aspect semipublic nu sugerează nicio utilizare, deşi zona duce lipsă de evenimente urbane.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 4 / 2016
Marginalia.
Architectures of Uncertain Margins
Published with the financial support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)