Urbanity and Civil Society.
The Rise of a New Urban Generation in Bucharest during the 2000s

Celia Ghyka
Associate Professor, PhD, “Ion Mincu” University of Architecture and Urbanism, Bucharest

Keywords: ivil society; urban resistance; urban renewal; social media; gentrification

Abstract:

The strong links (or even synonymy) between the concepts of “civil society” and “urbanity” have accompanied the history of the European city ever since Early Modernity; yet during the last decades of the 20th century the shift of focus from civil society to questions of governance have come to the forefront of public attention.

My paper explores the relations between the Romanian post-socialist civil society and the gradual acknowledgement of an urban conscience, in relation to the controversial recent projects developed by the municipality of Bucharest. Timidly starting in the early 2000, this conscience has acquired more and more self-awareness since 2010. I look at the context defined by radical urban changes combined with the growth of an educated, western-oriented, middle-class in search of identity. The rise of this new urban generation has triggered a new attitude towards the destiny of the city, as well as an unprecedented series of street movements dedicated to urban issues (2011 -2013). The paper examines the extent, intensity and character of these processes, trying to map the associations between the social and political origins of these movements and the urban issues at stake.

Published in sITA volume 3 (2015), pp. 149-159.
Download full article: 11_Ghyka.pdf
* * *

Romanian translation:
Urbanitate şi societate civilă. Despre o nouă generaţie urbană bucureşteană a anilor 2000

Pornind de la un celebru text al lui David Harvey în care acesta defineşte „dreptul la oraş ca unul din drepturile umane cele mai preţioase şi totuşi cel mai neglijat”, articolul explorează câteva modalităţi prin care societatea civilă din Bucureştiul anilor 2000 dezvoltă o conştiinţă urbană tot mai pronunţată, legată şi de recentele proiecte de regenerare urbană iniţiate de Municipalitate (2011-2013). Încă timidă la începutul anilor 2000, această conştiinţă a recuperării / apartenenţei la propriul oraş devine tot mai prezentă în deceniul al doilea al secolului XXI.

Contextul spaţial al unor schimbări urbane importante în Bucureşti este privit în legătură cu apariţia unei clase de mijloc tinere, educate şi orientate către cultura occidentală, a cărei identitate se defineşte şi în raport cu valorile urbanităţii contemporane. Această nouă generaţie este caracterizată de o atitudine tot mai implicată în raport cu propriul oraş şi de o sensibilitate tot mai importantă faţă de valoarea patrimoniului construit aflat în pericol de dispariţie. Această atitudine s-a tradus, în special în perioada 2011-2015, printr-o serie de acţiuni de protest ale societăţii civile, dar şi printr-o activitate tot mai consistentă de recuperare activă a memoriei urbane (asociaţii şi iniţiative independente de protecţia patrimoniului dar şi de activare a patrimoniului urban, recuperarea arhitecturii industriale etc.).

Preambulul articolului se referă la legăturile istorice dintre conceptele de urbanitate şi civilitate. Originea termenului de societate civilă se leagă la rândul său de această calitate a civilităţii şi de locuirea în oraş - înţeles nu doar ca loc edificat, ci mai ales ca loc al dezbaterii şi participării la treburile comune şi publice ale cetăţii.

A doua secţiune a articolului discută câteva exemple de construcţii noi sau demolări de amploare care au declanşat reacţii publice şi au generat o rezistenţă din partea societăţii civile. Aceste cazuri sunt reprezentative pentru noua arhitectură corporatistă care se dezvoltă exploziv mai ales după jumătatea primului deceniu al anilor 2000, dar ilustrează în acelaşi timp nivelul de corupţie şi disfuncţiile administraţiei locale (lanţul autorizaţiilor ilegale – cazul Cathedral Plaza) sau proiectele discutabile de infrastructură ale administraţiei locale (cazul bulevardului Uranus-Berzei-Buzeşti). Exemplele discutate sunt printre cele mai vizibile, în termeni de impact asupra spaţiului urban, de interese economice sau politice. Însă Bucureştiul ultimului sfert de secol a fost afectat în mod constant de situaţii mai puţin spectaculoase ca scară sau impact, dar reprezentative pentru peisajul urban, care s-au tradus prin distrugerea unei părţi importante a patrimoniului construit. Putem spune că Bucureştiul secolului XXI a fost scena permanentă a unei violenţe difuze dar constante îndreptate împotriva oraşului şi arhitecturii. Acest peisaj foarte conflictual a contribuit la dezvoltarea asociaţiilor şi acţiunilor societăţii civile în zona dezvoltării socio-urbane, a protecţiei patrimoniului, echităţii locative etc.

Secţiunea a treia a articolului identifică câteva direcţii de acţiune ale societăţii civile active în această zonă a recuperării urbanităţii. Înmulţirea numărului de iniţiative, coalizarea acestora într-o Platformă pentru Bucureşti (2008), conturează o scenă mult mai complexă şi mai interesantă a actorilor activi în domeniului patrimoniului decât se anunţa aceasta la începutul anilor 2000. Fără a fi o cartare exhaustivă a teritoriului asociativ, articolul identifică câteva tendinţe: acţiuni şi asociaţii de protecţie a patrimoniului (de tip watchdog), iniţiative legate de producerea spaţiului public şi de promovare a arhitecturii şi oraşului, centre culturale alternative (squat sau activare a arhitecturii industriale), asociaţii şi iniţiative de organizare a unor trasee culturale alternative, acţiuni de promovare/ activare/ protecţie a cartierelor.

O metodă fertilă de investigare a mediului asociativ şi a măsurii în care tema urbanităţii şi a urbanului a căpătat o amploare din ce în ce mai mare este urmărirea activităţii mediului virtual, căruia îi este dedicată şi ultima parte a articolului. Acesta este reprezentativ pentru noua generaţie urbană, interesată de oraşul în care locuieşte şi în a cărui schimbare se implică. Momentul intensificării activităţii online coincide cu mişcările de protest în spaţiul public, în special odată cu demolările ilegale legate de proiectul bulevardului Uranus, care au culminat cu distrugerea simbolului rezistenţei cartierului, Hala Matache. Deşi interesul societăţii civile pentru proiect a scăzut treptat după dispariţia acesteia, exerciţiul reclamării “dreptului la oraş” nu s-a pierdut, ci s-a îndreptat către alte cauze: aceleaşi asociaţii cărora li se adaugă şi altele s-au înscris în mişcarea de salvare Roşia Montană. Marşurile de protest împotriva proiectului de exploatare minieră au adunat la fiecare sfârşit de săptămână, în perioada septembrie 2013 – februarie 2014, mii de persoane care au redefinit harta oraşului prin proteste. Mişcarea – devenită virală – a cuprins şi multe alte oraşe din România.

Aceste acţiuni – activate online – au avut loc într-un moment istoric marcat global de mişcări de protest de tip Primăvara arabă sau Occupy, fenomene care au traversat mediatic întreaga planetă. Nu întâmplător coperta revistei Times de la sfârşitul anului 2011 numeşte “protestatarul” (The Protester) ca fiind Personalitatea anului respectiv.

Ceea ce decenii în urmă ar fi trecut drept semne ale retragerii din spaţiul public în spaţiul virtual, mediul online a devenit un instrument de contestare şi de apel la activarea fizică, concretă a spaţiului public.

Articolul se încheie cu o addenda de la sfârşitul lui 2015, după ce în urma incendiului din 30 octombrie din clubul Colectiv din Bucureşti, câteva zeci de tineri şi-au găsit un sfârşit tragic şi prematur la un concert rock. Acest incident, revelator pentru corupţia şi abuzurile administraţiei publice (avize de funcţionare ilegale, neglijenţă sau incompetenţă) dar şi emblematic pentru corupţia şi incompetenţa întregii clase politice româneşti a declanşat o serie de proteste de o amploare fără precedent în ultimii 25 de ani, care au culminat cu demisia guvernului României. Mulţi dintre cei care participat la proteste au fost aceeaşi cu cei care fac subiectul articolului, demonstrând implicarea tot mai importantă a societăţii civile în treburile cetăţii – înţeleasă nu doar ca spaţiu edificat ci şi în sens de comunitate politică.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 3 / 2015
De Urbanitate.
Tales of Urban Lives and Spaces
Published with the financial support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)