Don’t Forget the Streets:
New York City Hardcore Punk and the Struggle for Inclusive Space

Alan Parkes
History Instructor, Long Beach Community College & California State University, Long Beach

Keywords: ew York City; punk; hardcore; youth crew; subculture; masculinity; straight edge; neoliberalism

Abstract:

On October 30, 1975, in response to president Gerald Ford’s refusal to bail out New York City, the New York Daily News covered its front page with the now infamous headline, “FORD TO CITY: DROP DEAD.” Reprivatizing the economy thus became the official answer to New York City’s fiscal disorder. However, the official answer did not stimulate contentment among New Yorkers who watched as their neighborhoods deteriorated and crime rates surged. Some of these New Yorkers sought reprieve in hardcore punk, a powerful new sound and style that began spreading across the U.S. in the late 1970s. Thus, while the city dropped dead, hardcore punk began rising from New York’s squats and attempted to construct a space detached from the influence of ineffectual city officials and inner-city violence. Through images, lyrics, fanzines, and local media, the author examines the intersection of hardcore punk and New York City. During the 1980s, New York City’s economic failure, subsequent decline in infrastructure, and increase in crime and drug abuse directly influenced a burgeoning hardcore scene. Hardcore sought to create an inclusive alternative to New York’s deteriorating streets and the dangers they presented. However, as a reaction to the streets it attempted to subvert, hardcore necessitated recognition of the city's structural challenges and thus fell prey to hypermasculine norms akin to those typified by the affliction of New York’s streets.

Published in sITA volume 3 (2015), pp. 133-148.
Download full article: 10_Parkes.pdf
* * *

Romanian translation:
Să nu uităm străzile: punk-ul hardcore din New York şi lupta pentru un spaţiu incluziv

În 1984, Ray Cappo, un licean atletic de cincisprezece ani, care încă nu îşi găsise locul în grupurile de adolescenţi, a dat peste un cadru muzical în plină efervescenţă, cu conştiinţă socială şi cu o pasiune de neegalat. După ce şi-a făcut curaj să ia trenul către oraş şi să apară la matineul de duminică de la CBGB, Cappo îşi aminteşte cum „s-a aruncat cu capul înainte în hardcore-ul american”. Ca un urmaş mai zgomotos, mai rapid şi mai conştient social al punk-ului, hardcore-ul i-a oferit lui Cappo o nouă identitate subculturală. Similar altor membri, s-a îndrăgostit şi a revenit în fiecare sfârşit de săptămână la matineul CBGB. În timp ce localul oferea membrilor subculturii un loc pentru a-şi elibera prin dans agresivitatea acumulată în timpul săptămânii, membrii trupelor adoptau sloganuri menite să îi facă să se simtă incluşi pe tinerii care căutau un adăpost în faţa declinului urban din jurul spaţiului hardcore egalitarist în care se aflau. Totuşi, Cappo şi subcultura nou descoperită de el au fost confruntaţi cu mari dificultăţi în crearea unei alternative la primejdia urbană. Căutându-şi un loc „al lui” în New York, hardcore a trebuit să îşi redefinească cultura din care s-a născut.

În timp ce cercetătorii fac progrese în explicarea subculturii hardcore, New York, oraşul recunoscut ca loc de naştere al punk-ului american şi pionier al hardcore-ului, este trecut cu vederea în studiile academice din domeniu. Spre deosebire de contextul subculturii din alte oraşe, scena New York-ului nu a fost constituită doar din evoluţia punk rock-ului, anxietate sau probleme politice naţionale. Mai curând, cadrul muzical a crescut din conflictul interior al oraşului şi neliniştile imediate ale membrilor săi. În anii 1980, copiii hardcore ai New York-ului, aşa cum se descriu ei înşişi, au încercat să evadeze din criza oraşului printr-o comunitate incluzivă clădită în jurul unui etos “do-it-yourself”. Cu toate acestea, realitatea New York-ului urban a provocat idealurile egalitariste ale membrilor subculturii hardcore şi, în final, a creat o ruptură între spaţiul fizic, în care subcultura concura cu străzile înconjurătoare, şi cel mental, în care căuta egalitarismul eliberat de angoasa oraşului.

Astfel, folosind ca surse primare ştirile, gazetele, pliantele, interviurile, versurile şi muzica, lucrarea de faţă susţine că, pentru membrii subculturii, punk-ul hardcore din New York oferă o atitudine comunitară ce sfidează un oraş măcinat de lipsuri; totuşi, în practică, ţelurile onorabile nu reuşesc să depăşească provocările fundamentale. Viaţa în Manhattan, în Lower East Side, solicita forţă mai presus de orice şi a impus hardcore-ului să se conformeze acestui standard şi să îl adopte în spaţiile sale fizice. Astfel subcultura şi-a instigat membrii să recreeze identitatea hipermasculină care era aşteptată de la ei, şi în exteriorul localurilor şi al refugiilor hardcore. Inserarea hipermasculinităţii în scenă a dus în cele din urmă la transformarea hardcore-ului într-un loc al hegemoniei masculine, în care rolurile (precum cel de membru într-o trupă sau de dansator „slam”) erau omogene din punct de vedere al genului. În consecinţă, scena a eşuat în a oferi o alternativă egalitară la dificultăţile sociale generate de declinul urban al New York-ului. Lucrarea descompune scena hardcore din New York în trei părţi. În primul rând, susţine că a-şi face loc în spaţiul oraşului în timpul primului val hardcore a presupus atât un ideal explicit al incluziunii cât şi o estetică masculină care să se manifeste în spaţiul hardcore. În al doilea rând, studiază exclusivitatea prin analiza imaginilor şi versurilor care juxtapun spaţiul fizic şi cel mental ale subculturii. În ultimul rând, cercetarea susţine că, pe măsură ce subcultura era pusă în faţa declinului de la jumătatea decadei, membrii au încercat să revitalizeze etosul incluziv al hardcore-ului.

Cu toate acestea, încercarea de a restaura spaţiul mental eşuează în transpunerea în mediul fizic, sprijină hipermasculinitatea şi, în consecinţă, exclusivitatea, care au marcat apariţia şi existenţa hardcore-ului într-un oraş periculos. În timp ce hardcore-ul din New York devine cu succes purtătorul de stindard pentru o subcultură progresivă a tinerilor ce se răspândeşte internaţional în anii 1980 şi 1990, subcultura şi etosul ei incluziv şi egalitarist nu au putut evada din străzile oraşului ce le-au generat, sfârşind într-un cult al hipermasculinităţii.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 3 / 2015
De Urbanitate.
Tales of Urban Lives and Spaces
Published with the financial support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)