Rua de Macau 澳門街 – Heterotopic Urbanity in the Celebration of Place, Memory and Identity

Philippe Forêt
Prof., Department Chair, Department of History, Philosophy and Religious Studies, Nazarbayev University

Keywords: Macau (1999-today); place memory; heterotopia; Patúa creole language; postcolonial studies; urban geography

Abstract:

This paper would contribute to a definition of urbanity as a negotiated construction of heterotopia — an in-between space where place, community and language meet. In comparing narratives on spatial memory through the perspective of a language on the verge of extinction, my purpose is to highlight the link that native speakers may create between cityscape and community. I examine the media representations of urbanity and spatial alterity at the street level, in a multilingual setting, and in a physical environment that is severely constrained. I have gathered a coherent corpus of information on trans-linguistic urbanity, and selected a number of scenes on Macau’s heterotopia from Hollywood movies, public ads from colonial Hong Kong, Cantopop songs, and video clips in or on Patuá. Within this limited corpus, I have focused on instances of transition, and the mechanisms of parallelism and parody. This has led me to conclude that urbanity is a key element to understanding the significance of place in the relationship between dominant and subaltern languages and cultures.

Published in sITA volume 3 (2015), pp. 105-114.
Download full article: 08_Foret.pdf
* * *

Romanian translation:
Celebrarea locului, memoriei şi identităţii prin urbanitatea heterotopică

Această lucrare contribuie la definirea urbanităţii ca heterotopie – construirea negociată a unui spaţiu intermediar în care locul, comunitatea şi limbajul se întâlnesc. Prin compararea naraţiunilor asupra memoriei spaţiale din perspectiva unei limbi aflată în curs de dispariţie, scopul articolului este de a pune în evidenţă conexiunea pe care vorbitorii nativi o pot crea între peisajul urban şi comunitate. Se vor examina reprezentările din media ale urbanităţii şi alterităţii la nivelul străzii, într-un cadru multilingv şi într-un mediu fizic cu constrângeri puternice. Am cules un corpus coerent de informaţii despre urbanitatea trans-lingvistică şi am selectat un număr de scene care ilustrează heterotopia oraşului Macao din filme hollywoodiene, reclame din Hong Kong-ul colonial, cântece Cantopop şi videoclipuri în sau despre Patuá. În cadrul acestui corpus limitat m-am concentrat asupra instanţelor tranziţiei şi asupra mecanismelor paralelismului şi parodiei. Aceasta m-a făcut să conchid că urbanitatea heterotopică este elementul cheie pentru înţelegerea relaţiei spaţiale dintre culturile dominante şi cele subordonate.

Lucrarea este situată la intersecţia studiilor chineze cu geografia culturală şi studiile postcoloniale. Voi lucra cu definiţia dată de Michel Foucault a heterotopiei ca lume paralelă. Pe baza unui singur exemplu, voi sugera că mai multă atenţie ar trebui acordată celebrării limbii şi locului care promovează o înţelegere alternativă a urbanităţii. În analiza pe care o fac unui cartier central al oraşului Macao, voi privi la mise en spectacle a memoriei, monumentelor, spaţiului, eu-ului şi a „celuilalt”. Situată la intrarea în delta râului Zhujiang (râul Perlelor), fosta colonie portugheză Macao a funcţionat ca poartă de intrare în China timp de aproape cinci secole. Ca spaţiu de tranziţie culturală aflat la frontiera câtorva imperii, oraşul Macao a reflectat visuri, dorinţe şi disperări complexe. China antică şi eticheta colonială a Portugaliei se confruntau aici cu forţele internaţionale ale unei economii în mutaţie. O nouă identitate lingvistică şi, cu ea, o urbanitate au apărut din întâlniri întâmplătoare între curtezane şi marinari, funcţionari oficiali şi antreprenori. A descrie urbanitatea care a prevalat în Macao acum şaizeci de ani poate fi util pentru a explica actuala strategie de supravieţuire şi emancipare a Macao-ului, prin celebrarea astăzi a unei heterotopii – spaţiul locuit de amintirile legate de conexiunile Macao-ului cu un imperiu colonial.

Vorbitorii de Patuá pot fi numiţi visători ai unei urbanităţi idilice unde comunicarea este universală, limba este o vecinătate, ficţiunea este singura realitate şi posibilităţile nesfârşite există pentru a pune la îndoială trecerea timpului şi iniţierea globalizării. Dar scopul de a vorbi Patuá este altul. A aloca un teritoriu unei anumite limbi – pentru Patuá un restaurant, o stradă, scena unui teatru, un videoclip, o reţetă culinară – implică cu necesitate posesia, subordonarea şi administrarea acestei zone de către vorbitorii limbii. Publicul aşteaptă, aşadar, un proces de legitimizare, care este vizibil în documentarele lui Sergio Perez şi în concertele trupei Dóci Papiaçam di Macau. Dimpotrivă, se poate petrece un proces de de-legitimizare a revendicărilor spaţiale ale altor limbi, pe care îl observăm pe blogul lui Hong Wrong şi în filmul Jaime Brongo. „Rua de Macau” delimitează foarte clar zonele temporale ocupate de engleza normativă şi cele care aparţin limbilor orale. Din cauză că vorbitorii noştri stăpânesc toate aceste limbi aflate în competiţie, ei pot iniţia procese care subminează urbanitatea oficială prin ironie, parodiere şi auto-deriziune.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 3 / 2015
De Urbanitate.
Tales of Urban Lives and Spaces
Published with the financial support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)