From Good Looks to Substance: Savannah’s Numerous Attempts at Self-preservation

Udo Greinacher
Associate Professor, University of Cincinnati

Keywords: Savannah; historic preservation; gentrification; tourism; literature, film & education

Abstract:

For over a century, many American cities have turned their downtowns into derelict environments. These areas contain unique architectural features and have made huge investments in infrastructure that would be costly to recreate elsewhere. As a result, many organizations, individuals, and communities have tried to return historic downtowns to profitability by restoring their centers and preserving their city's heritage.

This essay analyzes the different strategies and practices used to preserve the historical center of Savannah, Georgia. It is a colorful history that begins with the civil disobedience of seven feisty elderly women in the 1950s. Several years later, the city's core received designation as a National Historic Landmark. Eventually, Hollywood producers gave it a starring role in John Berendt's Midnight in the Garden of Good and Evil. Each of these attempts to marry heritage with urban revitalization eventually lost its effectiveness and led to calls for further action. Savannah's most recent attempt to transform itself into a college town has been the most successful solution thus far. This article introduces each strategy as well as the people and motivations behind it, traces the impact of each strategy's application on the physical and social fabric of the city, evaluates the relative success of each strategy, and discusses their applicability for the rejuvenation of other cities.

Published in sITA volume 3 (2015), pp. 93-104.
Download full article: 07_Greinacher.pdf
* * *

Romanian translation:
De la frumuseţe la conţinut: numeroasele tentative de auto-conservare ale oraşului Savannah

Centrul istoric din Savannah a fost proiectat de James Oglethorpe în 1733. Acesta a organizat oraşul într-o serie de cartiere, fiecare dispus în jurul unei pieţe centrale. Profiturile din comerţ şi din cultivarea bumbacului au transformat aşezarea într-un oraş bogat din punct de vedere cultural şi arhitectural. În timpul celei de a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea, abolirea sclaviei şi Războiul Civil au dat o lovitură puternică economiei oraşului. În anul 1950 oraşul era deja în declin. Mai mult de un sfert din populaţia albă abandonase centrul şi se mutase în suburbii. Zona veche devenise insalubră. În anii imediat următori, numeroase clădiri istorice au fost demolate pentru a face loc automobilului. Din dorinţa de a preveni distrugerea substanţei istorice a oraşului, şapte doamne vârstnice şi dinamice şi-au unit forţele şi au pus bazele Fundaţiei Savannah Istorică (Historic Savannah Foundation). Datorită eforturilor lor, cea mai mare parte a centrului oraşului a fost clasată ca zonă protejată (Registered National Historic Landmark). În următoarele trei decenii, peste 800 de proprietăţi au fost restaurate.

Eforturile susţinute ale apărătorilor patrimoniului au pus bazele transformării oraşului Savannah dintr-un port industrial într-o destinaţie turistică de nivel naţional. Oraşul şi-a consolidat poziţia pe lista monumentelor istorice, urmând îndeaproape oraşului Charleston. Hollywood-ul şi-a făcut apariţia şi, din 1975 până în prezent, au fost filmate mai mult de 40 de pelicule în centrul restaurat. Totuşi, în ciuda publicităţii gratuite, veniturile obţinute din turismul cultural nu au acoperit costurile de întreţinere. În timpul recesiunii de la sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1980, centrul istoric s-a confruntat cu exodul a zeci de familii.

Un scandal care a implicat una dintre personalităţile principale ale mişcării de conservare a dus, în mod indirect, la o redresare a situaţiei economice a oraşului. În 1994 John Berendt a publicat volumul Midnight in the Garden of Good and Evil. În această carte, autorul descria caracterele pestriţe şi infame care dădeau târcoale oraşului. Cartea punea în lumină snobismul, puterea crudă, voodoo, culorile locale şi un estetism total diabolic, stabilind un record de prezenţă de 219 săptămâni pe lista New York Times a celor mai bine vândute cărţi. Popularitatea cărţii a determinat o creştere de 50 de procente pentru turismul din Savannah, la un nivel estimat de trei milioane de vizitatori anual, care cheltuiau mai mult de un miliard de dolari.

Comisia de film a oraşului a menţinut Savannah pe marile ecrane şi industria cinematografică a contribuit la veniturile sale cu sume între 10 şi 20 de milioane de dolari. Pe lâmgă veniturile aduse de cazarea şi întreţinerea actorilor şi echipajelor de filmare, Hollywood a lăsat în urmă numeroase obiecte şi decoruri şi a donat bani pentru conservare. Contribuţiile majoritare au venit, totuşi, din turismul cinematografic, activitate ce se putea desfăşura pe parcursul întregului an, indiferent de vreme. Datorită unei largi cereri socioeconomice, acesta acoperă un spectru social şi educaţional mult mai cuprinzător decât turismul cultural.

Cel de al treilea grup de rezidenţi temporari din Savannah erau atraşi de Savannah College of Art and Design, ce s-a dovedit a fi un instrument deosebit pentru revigorarea oraşului. Şcoala, ale cărei clădiri sunt răspândite în partea veche a oraşului, a atras noi rezidenţi în centrul istoric, aducând mari contribuţii în conservare, artă şi divertisment şi menţinând viabile afacerile din centru în perioadele din afara sezonului turistic.

Succesul revitalizării oraşului nu a venit fără consecinţe pentru cetăţenii săi. Eforturile de reabilitare din anii 1950 şi 1960 au dus la relocarea unui număr semnificativ de rezidenţi afro-americani, cu venituri reduse, ce nu deţineau fondurile substanţiale necesare pentru a întreţine o casa istorică. În 1974, oraşul a mai adăugat o zonă în Registrul Naţional al Locurilor Istorice – cartierul victorian din Savannah. Deşi zona pare să fi ajuns la un echilibru demografic şi continuă să adăpostească o populaţie majoritar afro-americană ce trăieşte aproape de limita sărăciei, este încă incert câtă vreme va mai rezista această situaţie.

Unii dintre locuitori s-au confruntat cu dificultăţi financiare după reevaluarea proprietăţilor imobiliare din 1998, ce a dus în unele cazuri la creşterea taxelor pe proprietate până la 84%. În consecinţă, mulţi vârstnici cu un venit fix au fost forţaţi să plece din cartierele lor. Majoritatea familiilor afro-americane au fost nevoite să părăsească zona şi atât numărul de albi, cât şi venitul mediu pe gospodărie au crescut. Fără politici de protecţie, există riscul ca gentrificarea să continue necontrolat, ca în final să distrugă tocmai principalul atu al oraşului: caracterul unic al cartierelor sale istorice.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 3 / 2015
De Urbanitate.
Tales of Urban Lives and Spaces
Published with the financial support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)