When “Words Fall on Deaf Ears”
An Outline of Albania’s Socialist Architecture

Dritan Miço
doctoral student, Department of Architecture&Design, Sapienza University of Rome, Italy

Keywords: faster, cheaper, better, socialist architecture, politics, Kolevica

Abstract:

According to the Albanian philosopher and sociologist G. Bobi,1 the Albanians’ current sense of cultural identity is very well portrayed by Minkowski’s patients’ answers to the question “where are you?” One patient said he was “here”, while another one said “I know where I am, but I do not feel I belong here.” The former points to an extremely burdened identity that expresses provincialism and historicism, while the latter, vaguer, envelops a lack of identification to his place of origin: everywhere and nowhere. Bobi identifies a socio-cultural degradation, caused by multiple factors such as the loss of security, once ensured by the former regime, the dismantlement of the social structure created by that regime for half a century, and the new regime’s inability to offer the benefits it promised (pluralist democracy, welfare, etc.) The social and cultural upheavals following the fall of the regime have particularly baffled the middle class and those faces considered the “pride of the system.” What used to be excommunicated is now glorified, and vice versa.

Following its isolation from the rest of the world for several decades during the 20th Century, Albania is one of the most understudied East European nations. Although the socialist era represents a milestone in the modern history of Albania, the “socialist architecture” has never been the subject of an analytical English-language monograph. A range of articles that periodically appeared in various newspapers and magazines have been taken into account; they are the only available sources able to reveal the theoretical framework, if it indeed existed. In addition, the last two decades have grown rich in architects’ memoires, as well as in studies on the subject, conducted by both Eastern and Western scholars. All these have found a place in the research presented hereafter.

This study is based on the most relevant so-called typical and atypical publications – however few in number - that best reflect the architectural discourse of the period. The typical publications will help to have a better overview on the official precepts regarding art and culture; meanwhile, the atypical writings will spotlight some sort of civil disobedient subtext, containing rhetoric questions, or even just providing an outline of the myriad of restrictions that architects were facing in their everyday working life, without concealing the rather grim reality. Throughout the years, architects’ yearning call for freedom has been constant, unlike the varying degree of mass media restrictions.

It is important to acknowledge that after more than twenty years since the fall of the Communist dictatorship, there is still some kind of silence, and above all, a strong disdain towards the socialist era, which have produced widespread scepticism toward collectivist ideals and public institutions altogether.2 After two decades, today more than ever, it becomes necessary to understand the power of the past3 rather than just blaming it for the malfunctions of the present.

The purpose of this paper is to present the preliminary results of an ongoing research project on the socialist Albanian architecture, in close connection to a blend of cultural, social and economic issues. In spite of the descriptive method used, this study also attempts to bring some initial reflections on, and interpretations of the facts it exposes. Focusing on the architectural and political spheres, the main question is how the Socialist Realism imported from the Soviet Union starting with the late 1940s, was understood and applied in the specific Albanian context; the influences of and relations to the periods prior to, and following socialism are also taken into account.

1 G. Bobi, “Gli attuali percorsi dell'identità culturale degli albanesi,” in Annali del Dipartimento di Scienze Storiche Filosofiche e Geografiche, Universita degli studi di Lecce XI (2009): 609-617.

2 S. Hirt, Gates, Suburbs and Privatization of Space in the Post-socialist City (Malden: John Wiley & Sons, Ltd, 2012), 33.

3 F.E. Ian Hamilton, et al. Transformation of cities in central and eastern Europe: Towards globalization (Tokyo, New York, Paris: United Nation University Press, 2004).

Published in sITA volume 1 (2013), pp. 45-60.
Download full article: 3_sITA_Mico.pdf
* * *

Romanian translation:
Cuvinte pentru surzi: o privire asupra arhitecturii socialiste din Albania

Conform sociologului albanez G. Bobi, percepţia actuală a identităţii culturale albaneze este bine ilustrată de răspunsurile pacienţilor lui Minkowski la întrebarea: „Unde vă aflaţi?”. Un pacient a răspuns că este „aici”, în timp ce un altul a spus „ştiu unde mă aflu, dar nu mi se pare că aparţin acestui loc”. Primul răspuns indică o identitate împovărătoare, care exprimă provincialism şi îngheţ istoric, în vreme ce al doilea, vag, arată o lipsă de identificare cu locul de origine: „peste tot şi nicăieri”. Bobi identifică aici o degradare socio-culturală, cauzată de factori multipli: pierderea siguranţei oferite la un moment dat de regimul comunist, dezintegrarea unei structuri sociale pe care acest sistem o crease timp de jumătate de secol şi neputinţa noului regim de a oferi de avantajele pe care le promisese (democraţie pluralistă, bunăstare etc.) Mutaţiile sociale şi culturale ce au urmat schimbării politice au dezorientat în special clasa mijlocie şi pe aceia ce fuseseră consideraţi „mândria sistemului”. Ceea ce ieri fusese interzis era azi glorificat, şi vice-versa.

Din cauza izolării sale de restul lumii de-a lungul câtorva decenii ale secolului XX, Albania este una dintre cele mai puţin studiate naţiuni est-europene. Deşi socialismul reprezintă un moment crucial în istoria modernă a Albaniei, „arhitectura socialistă” nu a fost niciodată subiectul unei monografii analitice în limba engleză. Au fost luate în considerare o sumă de articole apărute de-a lungul timpului în diverse ziare şi reviste; ele sunt singurele surse disponibile capabile să reveleze cadrul teoretic, dacă acesta a existat cu adevărat. În plus, ultimele două decenii au fost martorele publicării mai multor memorii ale unor arhitecţi, precum şi a unor studii de specialitate, întreprinse de cercetători atât din Est cât şi din Vest. Toate acestea şi-au găsit locul în prezenta cercetare.

Acest articol se bazează pe cele mai relevante publicaţii tipice şi atipice care – deşi puţine ca număr – reflectă discursul arhitectural al perioadei. Publicaţiile tipice vor ajuta la creionarea unei priviri de ansamblu asupra direcţiilor oficiale privind arta şi cultura; scrierile atipice vor aduce în discuţie un anume subtext de nesupunere civică, ce conţine întrebări retorice sau descrie miile de restricţii pe care arhitecţii le întâlneau în practica de zi cu zi. De-a lungul epocii, arhitecţii au tânjit spre libertate, într-un context marcat de restricţii media.

Este important de remarcat că, după mai mult de douăzeci de ani de la căderea dictaturii comuniste, încă există un anumit fel de tăcere şi, mai ales, un puternic dispreţ faţă de epoca socialistă; acestea au produs un scepticism larg răspândit în privinţa idealurilor colective şi, de asemenea, în privinţa instituţiilor publice. După două decenii, devine mai mult ca niciodată necesar să înţelegem puterea trecutului, mai curând decât să dăm vina pe trecut pentru disfuncţionalităţile de astăzi.

Scopul articolului este de a prezenta rezultatele preliminare ale unui proiect de cercetare în curs de desfăşurare asupra arhitecturii socialiste albaneze, privită în strânsă legătură cu subiecte culturale, sociale şi economice. În ciuda caracterului său descriptiv, studiul îşi propune şi o reflecţie şi o interpretare a faptelor expuse. Principalul punct de interes este Realismul Socialist importat din Uniunea Sovietică încă de la finalul anilor 1940, privit din perspectivă arhitecturală şi politică, şi modul în care acesta a fost conceput şi aplicat în contextul specific albanez; influenţele şi relaţiile de dinainte şi după perioada socialistă au fost, de asemenea, luate în considerare.

studies in History and Theory of Architecture • vol. 1 / 2013
Printed in Red.
Architectural Writings during Communism
Published with the financial support of the
Chamber of Architects of Romania (OAR)